Tratat de suicid intelectual (II) – Histrionul

Histrionul – purtator nesfarsit al unei infinitati de masti. Nevoia de prefacere, de camuflare in maruntaiele altei fiinte are ca origine o fobie identitara … teama lui de a fi el insusi.

Uitand cine a fost, complacandu-se cu indiferent cine se nimereste sa fie, ii pasa – in cele din urma – doar de cel ce nu va fi nicicand. Ca o entitate heraclitica intrupata, histrionul este cameleon al devenirii. Identitatea sa se dizolva gradual in mirajul acoperamintelor ce ii sufoca fiinta, sfarsind prin a fi capabil de manifestare activa numai in interpretare, in jocul indefinit al mastilor.

Tratat de suicid intelectual (I) – Mizantropul

Pre-cuvantare: Incepand de astazi, intentionez a publica o serie de scriituri a caror idee am avut-o cu mult timp in urma. Initial, aceasta razvratire cvasi-poetica, dar care esueaza in a fi lirica, trebuia sa se structureze sub forma unui “tratat” coerent, sistemic. Nu a durat mult sa aflu ca durerea muta ce insoteste fiinta alienata in aceasta lume (post)moderna nu se poate intrupa coerent, logic, rigid si rational. Angoasa nu se poate manifesta decat frant, neinlantuit, fragmentat, haotic si sfasietor. Acest tratat e un Strigat. E Strigatul de care vorbeam la inceputuri, cand deschideam primul articol in acest balci internautic. Ramane de vazut daca Strigatul are si ecou, daca Strigatul poate rezona cu alte fiinte .