Lăutarii imperiali (VII) – În căutarea măreţiei pierdute

Privind spre câmpul de bătălie, ştiau că aceasta e ultima lor luptă. Ridicat pentru cea din urmă dată, stindardul Apusului flutura ameninţător în viforul năpraznic ce se pornise, deasupra războinicilor pregătiţi pentru Eschaton. După ce îşi părăsiră compatrioţii ce refuzau să ţină arma în mână, realizaseră că destinul lor va coincide cu cel al locurilor pentru care luptă. Ştiau că nu vor găsi victorii goale aici. Ştiau că doar moartea demnă îi aşteaptă în această încleştare. Şi totuşi, ochii lor plini de mândrie se aţinteau în depărtare, către cer, către Infinit, cu mult dincolo de duşmanul covârşitor ce ocupa întreaga câmpie. Goarna sună funebru de trei ori, iar puţinii luptători de la Soare-Apune începură să alerge înainte, mereu înainte, către Eternitate …

Lautarii imperiali (VI) – cadente martiale

Dacă până acum ritmurile lăutarilor prezentaţi aici se regăseau exclusiv pe scena metalelor grele (ale naibii de grele!), am decis să vă las să trageţi cu urechea şi la alte sonorităţi ce răsună în palatu-mi virtual. Probabil majoritatea dintre voi nu aţi auzit nici măcăr de genul în care trupa prezentată se înscrie cu mândrie. Nici un bai. De asta sunt eu Imperator benevolent.

Triarii e un one-man band german, axat pe martial industrial din punct de vedere formal şi pe glorificarea spiritului Imperial al antichităţii clasice din punct de vedere ideatic. Fiecare melodie este mai degrabă un marş de luptă întru frângerea societăţii (post)moderne şi renaşterea Legiunilor romane nebiruite. O apariţie crepusculară, apocaliptică, Triarii pare a înfrunta prin artă întreaga cavalcadă a haosului modern, a lipsei de repere şi valori, chemând încă o dată la luptă, pentru ultima dată, războinicii imbatabili ai Legiunilor înveşmântate în purpură.

Lautarii imperiali (V) – Editie de vara

Stiu. Probabil mureati de curiozitate sa aflati ce asculta Imperatorul absolut(ist) al anti-blogului de fata pe timpul caniculei. Regret sa dezamagesc mebrii generatiei MTV, Taraf TV, Favorit si alte bazaconii, dar nu ascult pop, manele, disco, house (?!) sau minunatii de genul asta, pe care pitipoancele si cocalarii tin cu tot dinadinsul sa se miste cvasi-convulsiv.

Death Fest – editia I

Intr-adevar. Da. Stiu ca nu ati auzit de scena metalelor grele originare din Oradea. Prea la vest, prea la nord, prea la periferia traseului obisnuit al turistului muzical invesmantat in piele si tatuat subversiv. In ciuda faptului ca putine trupe au reusit sa depaseasca stadiul de zdranganit de garaj (iar cele care au facut-o, au ajuns sa cante muzichii dubioase, prin tari indepartate), nu se poate ignora faptul ca de cativa ani in acest oras au aparut o seama de formatii care merita ascultate, formatii care au spart bariera calitativa a scenei de underground.

Minunea minunilor, publicul oradean amator de metale intunecate si morbide – intre noi fie vorba, public cvasi-inexistent – a avut prilejul anul acesta de a fi martor la doua evenimente muzicale de invidiat. Prima aparitie a fost aceea a baietilor de la Negura Bunget, ceva mai devreme, iar acum -pe 11 iulie- a avut loc prima editie a Death Fest. Nefiind prezent la cel dintai concert, imi voi permite sa remarc doar calitatea evenimentului organizat de Ribcage Production.

Lautarii imperiali (IV)

Vazand articolul prietenului nostru pseudo-evreu, ne-am gandit sa propunem intru vizionare/ascultare o noua melodie, destinata sa va incante (ori terifieze, dupa caz). Avand in vedere ca aceasta trupa, respectiv aceasta melodie, ocupa un loc extrem de important intre preferintele muzicale ale maretului Imperator, comentati cu grija …

Lautarii imperiali (III)

Aflat intr-o stare belicos-eroica, maretul Imperator a decis sa isi trimita razboinicii neinfricati in cautare de glorie si prada in tinuturile indepartate. Insotindu-i pe temerari, skalzii varegi de la Amon Amarth ingana un imn de batalie …

Muzicalicesti

Pentru prietenii pletosi si nepletosi, iata un blog blogulet blogusor si anti-blog pe teme muzicale. Haraieli metalice, urlete vajnice si betii de cuvinte. Il gasiti aici.

Lautarii imperiali (II)

Din marele palat, unde Imperatorul straluceste mai tare decat Soarele de pe cer, se aud noi lautari, lautari veniti sa incante urechile divine ale grandiosului ocarmuitor.

Piesa nr.2 : Behemoth – Conquer All! (album “Demigod” 2004, tara de origine Polonia, gen Death Metal); piesa reia un laitmotiv al cartii a treia din Liber AL vel Legis, cartea sacra a Thelemei, si reitereaza indemnul de cucerire totala si absoluta in numele lui Ra-Hoor-Khuit.

O dedic tuturor confratilor care au ales sa paseasca pe Calea umbrelor si a stralucirii, tuturor celor care au gasit intunericul in tunelele luminii si lumina in invelisul intunericului, celor care au reusit sa implineasca indemnul Zeului, transmis de Fr. Perdurabo “My adepts stand upright; their head above the heavens, their feet below the hells” (Liber Tzaddi vel Hamus Hermeticus sub Figura XC)

Mightiest Self!
cast out ov Thy Elysium
with blood ov nazarene
I write the story ov man
2000 years is nothing
thought it has been enough
come forth victorious
muting the foul angelic choirs!

none ov thy empty gods, shall ever stand above me
none ov thy weak brothers, shalt ever share my blood
my awareness, catalyst, ov godhate I have spawned
in sinister ecstasy eternally I decompose

race ov man!
the errors ov a wise make The rules
ye shall see
rather than the perfection ov the fool
the most divine!
I am many! among so very few
beyond redemption, beyond the weak
thus I beheld the truth!

none ov thy empty gods, shall ever stand above me
none ov thy weak brothers, shalt ever share my blood
my awareness, catalyst, ov godhate I have spawned
in sinister ecstasy eternally I’m decomposed

I am the pure flame that burns
I am (ever shining) Sirius son
I am the infinite space
I am the conquering One

Manelistul din voi …

Avertisment: nu se recomanda celor saraci cu duhul, celor suferinzi de afectiuni cardiace, fanaticilor religiosi si diletantilor de tot felul!

Asadar, dupa cazul raposatului Dugulescu, ne reintalnim. De data aceasta cu un fericit eveniment. Ieri seara (da, seara seara, chiar devreme) s-a consumat mult-asteptatul concert Marduk. Trupa suedeza arhicunoscuta pe scena Black Metal, autointitulata Panzer Division Marduk, mai precis cei care spuneau intr-o melodie: “Panzer division Marduk continues its triumphant crusade/ Against Christianity and your worthless humanity”. Totul clar pana aici.

Inca de la inceputul serii, s-au putut observat hoarde de fani, toti imbracati in uniorma, conformisti: haine negre, multa piele, bocanci si tepi de otel. Ca de obicei, treptat, treptat intrarea in local s-a facut dupa asteptarea la coada, iar apoi au curs butoaie de alcool in burtile participantilor. Trupele din deschidere au sunat la fel de prost precum trebuie sa sune orice opening-act, arborand mereu apelativul “motherfuckers” la adresa publicului. O faza amuzanta a fost data de momentul in care unul dintre solisti a declarat cev, in genul: “You are fucking awesome! This is the fucking greatest place …”. Ma gandeam ironic ca, daca beat fiind omul declara asta, adevarul e unul trist: unde naiba au mai concertat astia, daca un asemenea loc li se pare grozav?

Ma asteptam, recunosc, sa ii vad pe membrii Marduk machiati, dupa cum le sta in obicei. Dupa un debut fervent, ascultatorii cu state vechi au putut recunoscu melodii precum “Baptism by fire”, “The Hangman of Prague”, “With Satan and victorious weapons”, “Beyond the grace of God” etc. Ceea ce ne-a mirat pe toti, a fost faptul ca suedezii acestia suparati au uitat sa interpreteze exact melodia pentru care majoritatea venisera la concert, o melodie cu titlul in dulcele nostru grai romanesc, si anume “Dracul va domni din nou in Transilvania” … nici gand de asa ceva. Cine stie? Poate data viitoare, daca cineva le va explica suedezilor ca orasul Cluj chiar se situeaza in Transilvania. Oricum, per ansamblu, a fost un concert reusit.

Totusi, lucruri tembele nu au intarziat sa apara. Iar aici ma refer la public si nu la interpretii de pe scena. Desi majoritatea dintre noi se considera cu mult superiori manelistilor, unii s-au comportat exact ca si acestia. Fluieraturi si nervozitati inflamate in timp ce Marduk faceau sound-check ( “uite, ba, ca astia fac pe desteptii si freaca menta” – daca trupa ar fi sunat prost din cauza ca s-a grabit la proba de sunet, pun pariu ca remarca ar fi sunat astfel: “ce naspa suna Marduk, ba, am dat banii degeaba, numa’ fitele-s de ei” ), scuipat pe jos, deversari de recipiente prin toate colturile barului, tigari stinse de hainele altor oameni, plete pe care le incasai peste fata de la zbuciumatii nepasatori din jur … asa-i, ma, manelistul din voi iese la iveala pana si la concerte de metal!

Va las in compania celor de la Marduk, cu un videoclip clasic.

Lautarii imperiali (I)

Incepand cu aceasta melodie, treptat-treptat, Imperatorul cel binevoitor va dezvalui blegosferei muzichia ce se asculta in palatul imperial.

Piesa nr.1 : Moonspell – Everything Invaded (album “The Antidote” 2003, tara de origine Portugalia, gen Gothic Metal cu accente de Black Metal pe alocuri); versurile si atmosfera generala a melodiei reflecta intr-un mod excelent alienarea individului in modernism;

From the soul to its waste,
The Common hates his evil twin.
Everything invaded
In its simplicity

How did you get inside me?

Still all fascinated,
Invaded by everything.

In the first morning light
The touch of death covering skies,
Everyhting invaded
(and) All the fears inspired

How did you get inside me?

Still all celebrated
Invaded by everything

Everything so full
In the lives I have taken with Me.
All our moments wasted
All is getting in.

Still all violated
Divided by everything

And all the grace disturbed.
All existence false.
All your dead generations!
I am a son of yours and I am coming back.

Everything invaded
In its finality.
Tell me will it hurt
When you get outside of me?

Everything is breaking.
Why have we ever stopped here?
Everything invaded
I am a son of yours
And I am giving up.

Everything invaded
Invaded by everything