Remus Cernea – neglijabilul marginal

Prin blogosfera romaneasca s-a starnit o mare valva cu ocazia alegerilor prezidentiale. Lucru de inteles caci suntem un popor uber-politic, un popor in care orice maturator de strada sau muncitor necalificat isi ofera opinia “avizata” asupra programelor de guvernamant. Nimic neobisnuit pana aici. Situatiile bizare apar atunci cand nenumaratii pseudo-intelectuali ce incanta (sau nu) cu prezenta lor aulele universitare incep sa sustina fervent un candidat. Ab initio ne permitem sa fim sceptici fara a fi auzit macar de individul respectiv. Ceva e mai putred decat de obicei pe scena politica in momentul cand studentii cu veleitati mediocre de rebeli isi manifesta aderenta (din convingere) la idealurile mult-prea-nobile formulate de un candidat.

Trianon

Dedicatie pentru patetico-nostalgicii care inca mai lacrimeaza dupa himerele unei Ungarii ante-trianonice …

 

Australia si imigrantii

Un discurs pe cât de succint, pe atât de elocvent în ceea ce priveşte mirobolantul multiculturalism şi atitudinea auto-flagelantă (până acum) a majorităţii faţă de nenumăratele minorităţi este cel al lui John Howard, prim-ministru de (foarte) lungă cursă al Australiei:

IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.

This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom.

We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society.  Learn the language!

Limitele libertatii de exprimare in “paradisul” social suedez

Articol realizat pentru Proiectul Arche

Este de la sine înţeles că într-o ţară dominată la toate nivelurile de fantasma ideologiei stângiste, precum Suedia, statul va avea un cuvânt greu de spus în orice regiune a vieţii politice şi civile. Numită de către o parte a Occidentului drept un “paradis” social(ist), Suedia social-democrată s-a remarcat în ultima jumătate a secolului XX îndeosebi printr-un puternic program pro-imigraţionist, fapt ce a transformat naţiunea vechilor varegi într-un mod profund.

Dacă odinioară această ţară putea să îşi aroge calitatea de a avea una dintre cele mai omogene comunităţi etnice din întreaga Europă, în prezent, numerele deloc neglijabile ale imigranţilor au ajuns să impună politici discriminatoare faţă de populaţia nativă, majoritară. Astfel, având în vedere că în jur de 12% din cetăţenii suedezi actuali sunt de origine străină, iar 16,37% din totalul populaţiei poate afirma că are cel puţin un părinte imigrant, se poate trage cu uşurinţă concluzia că noua structură social-etnică a statului suedez implică per se noi modalităţi de guvernare şi noi forme de manifestare a puterii publice în raport cu cetăţenii.

Top 5 dialoguri socratice în 2008

Mulţi dintre contemporanii noştri trăiesc cu vaga impresie că de la maestrul Platon încoace nimeni nu a mai reuşit să surprindă adevăruri esenţiale în forma unui dialog. Nimic mai greşit. Anumite impulsuri dionysiace, dublate de o companie potrivită, într-un local şugubăţ pot scoate la iveală latenţa filozofică din fiecare participant la aceste noi symposium-uri carpato-danubiano-pontice. De multe involuntară, tendinţa de a sintetiza in cel mai laconic mod o idee năstruşnică iese mereu la iveală, indiferent de epocă sau loc. După cum voi arată în continuare, camarazii escapadelor respective pot fi chiar mai succinţi şi sarcastici decât vechii lacedemonieni, chiar şi în lipsa unor emisari persani care să îi sictirească. Toate discuţiile sunt culese personal de către ne-umilul vostru narator phosphoreic, iar la unele dintre ele acesta e chiar protagonistul … vă las pe voi să ghiciţi în care.

Passe-Partout Dan Puric la Cluj-Napoca

Prin efortul unor studenţi de la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, trupa de teatru „Passe-Partout Dan Puric” va pune pe scenă două spectacole în data de 14, respectiv 15 decembrie a.c., în sala Auditorium Maximum a Universităţii (str. Kogălniceanu nr. 3). Acesta se vrea a fi primul dintr-o serie de evenimente organizate de către Asociaţia Studenţilor pentru Artă Creştină (ASAC).

Duminică, 14 decembrie, începând cu ora 18:00 tinerii ucenici ai lui Dan Puric vor juca „Căutându-te pe tine”, distribuţie Ana Pepine, Dana Paraschiv, Silviu Man, Paul Cimpoieru şi Ştefan Ruxanda, un spectacol de pantomimă senzaţional despre „povestea dintotdeauna a omenirii” în cuvintele actorilor. În ziua următoare, ora 19:00 va fi pusă pe scenă piesa „DOI dintre NOI”, scenariul şi regia Ana Pepine şi Paul Cimpoieru, coregrafia Lelia Marcu, o piesă complexă ce prezintă un „love story clasic şi ultramodern în acelaşi timp”, cu elemente scenice de dans variind de la balet la tango, flamengo şi fado.

Evenimentul desfăşurat de-a lungul acestor două zile este cu atât mai important cu cât spectatorii vor avea ocazia să discute liber cu toţi actorii în prima seară după spectacol (începând cu ora 19:30) şi va veni ca invitat special Ovidiu Hurduzeu, autorul cărţii “A treia forţă: România profundă”. De asemenea, o parte din studenţii care au ajutat la organizarea evenimentului vor prezenta Proiectul Arche (www.proiectul-arche.org), una din puţinele publicaţii on-line de profil din ţară.

Sursa: Napoca News

Vot? Niet!

Vot? Niet!

De ce?

• imi iubesc prea mult tara pentru a legitima prin “alegerea” mea un fanfaron sau altul care sa isi bata joc de ea pentru inca patru ani …
• superiorul nu poate emana din inferior; astfel, autoritatea nu poate emana din cei care ar trebui sa fie supusi acesteia;
• o entitate nu poate fi in acelasi timp si condusa si conducatoare; este inadmisibil ca un “demos” sa detina si “kratos”;
• alegerile ultimilor 60 ani au doar un caracter iluzoriu; a alege “raul cel mai mic” inseamna, totusi, a alege raul; iar raul nu poate fi cuantificat; orice rau este un Rau;
• votul negativ (a alege ceva in virtutea repulsiei pe care ti-o starneste adeversarul acelui ceva) e la fel debil precum abstinenta de la vot; votul tau tot ajunge sa legitimeze o persoana indizerabila; atat doar ca e un pic “mai putin” indizerabila decat cealalta;
• votul e un drept cetatenesc, nu o indatorire;
• copiii aceia au murit la Revolutie pentru ca noi sa putem alege; totusi, ei nu si-au dat viata pentru ca noi sa avem de optat intre o clica de socialisti, una de fosti stangisti (in prezent popular-dreptaci) si una de pseudo-liberali indecisi;

Video de la lansarea cartii “A Treia Forta”

A fost excelent! Mai multe detalii, cat de curand, la cald … Imperialul vostru anti-blogger are urgenta nevoie de somn indelung, dupa aproape 20 ore de calatorit cu trenul catre si inapoi de la Bucuresti, dar de indata ce se trezeste, o cronica va fi nelipsita. Intreaga echipa Arche clujeana e epuizata, dar bucuroasa ca a luat parte la eveniment. Pana una-alta va las cu video-urile de la lansarea volumului …

E-Ink şi invazia digitală

E o naivitate să credem că secolul XXI şi Revoluţia Digitală instaurată mai mult sau mai puţin glorios de acesta vor lăsa o singură pietricică la locul ei. Nici vechea (şi blestemata) Revoluţie Industrială nu a iertat vreun element al lumii ce a precedat-o. De ce ar face-o această nouă răzvrătire ontologică? Cavalcada digitalizării a marcat începutul unei noi epoci, unei ere dominată de o (i)realitate virtuală omniprezentă, de o abstractizare şi un defetism ideologic cronic. Dezamăgirile produse de industria unei modernităţi brutale au declanşat valul retragerilor totale în utopia digitală a unei postmodernităţi tehno-elucubrante.

Ştim bine cum modernitatea în zorii şi pre-zorii ei a anihilat străvechea breaslă a scribilor copişti, a decoratorilor de codex-uri “iluminate”, a meşteşugului aproape iniţiatic întru arta cuvântului scris, prin introducerea barbară a cărţilor industriale, ieşite din furnalele tipografiilor neînduplecate la fineţea şi delicateţea anticelor manuscrise. Acum, se pare că asistăm la o nouă revoluţie de acest gen. Descoperirea noilor tehnologii de virtualizare şi redare a scrierilor tinde să zdrobească, la rândul ei, pseudo-breasla modern-modernistă a editurilor-corporaţii. Furnalele infernale ale fabricilor de cărţi, standardizate şi înseriate ca nişte soldăţoi traşi după acelaşi tipar riscă să închidă porţile cât de curând. Blestemul şi oroarea vechilor meşteşugari într-ale cuvântului par a fi ajuns la aparentul învingător industrial. Şi el riscă acelaşi sfârşit decrepit şi desuet …

Eveniment: Lansarea volumului “A treia forta”

Cartea A TREIA FORŢĂ: România profundă, de Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon va fi lansată în cadrul Târgului Gaudeamus duminică, 23 noiembrie 2008, la ora 11:00 în Sala de Marmură. Vor fi prezenţi autorii, Dan Puric şi trupa Passe Partout.

„Publicăm aceste eseuri în speranţa că vor ajuta la coagularea unei «a treia forţe». Între capitalismul foştilor comunişti şi marxismul de salon pe banii corporaţiilor occidentale, între cârdăşia politico-economică pozând în piaţă liberă şi lichelismul ideologic-corporat pozând în nonconformism de stânga, între vechiul şi noul establishment, România profundă a dispărut în exil interior sau propriu-zis. Propunem acest manifest la două mâini în nădejdea că va ajuta la identificarea unei «a treia căi». Una de întors acasă.“

Bookblog.ro lansează secţiunea specială de Ştiinţe Umaniste şi Religie!

De ce? Fiindcă s-ar putea ca din cauza atâtor informaţii pe care le devorăm zi de zi să asimilăm fără a înţelege cu adevărat. Să uităm că undeva, în umbră, legi ascunse ale lumii funcţionează neîntrerupt. Deci, nu ne propunem să găzduim discuţii abstracte, să croşetăm teorii inutile, să rămânem cuminţi în perimetrul prejudecăţilor sau să oferim tratamente definitive, ci să generăm o întâlnire – oameni şi cărţi – în care să surprindem împreună din frumuseţea lumii de dincolo de ecranul televizorului…

Citiţi-ne aici – www.bookblog.ro/stiinte-umaniste-religie/.
În fiecare zi, începând cu 1 noiembrie.

Mesia e in platou …

… astfel conchidea prezentatorul uneia din nenumaratele emisiuni tembele de pe multiplele Antene ale marelui “conservator”. De parca isteria obsesiva a poporului fata de Elodia nu a fost suficienta, acum ni se dezvaluie cu dezinvoltura un individ care pretinde a fi nici mai mult, nici mai putin decat insusi Iisus. Da. Ati citit bine. Mesia reincarnat (?!) a venit in studioul Antenei 1. Ne povesteste cu o mare usurinta despre rase de extraterestrii, mediumi, clarvazatori si alte sarlatanii hilare.

La asa campanie electorala, asa intermezzo ridicol. Mesia carpato-danubiano-pontic care este pare a fi foarte sigur de destinul sau christic. Ma intreb daca asta nu contravine cu misiunea soteriologica a lui Adrian Nastase, asa cum a fost dezvaluita de lacheul kabbalistul de serviciu al persoanei sale mesianice, Mihnea Georgescu. As fi curios sa vad o confruntare pe viata si pe moarte, ca o batalie supranaturala a la Harry Potter intre Nastase si noul pretendent la titlul de pseudo-mantuitor.

Kabbala lui Mihnea Georgescu (si a Madonnei)

Cu ceva timp in urma, marele maestru si activist si senator al bloggerilor (?!) Mihnea Georgescu scria un articol fascinant despre misiunea soteriologica a lui Nastase din care reiesea -nici mai mult, nici mai putin- ca al nostru fost-prim-ministru, actual blogger, are “un destin christic” si e menit sa mantuiasca poporul roman. Am ras cat am ras, observand elucubratiile pseudo-kabbalistice ale acestui Stahanov de blogosfera.

Tragand ieri un ochi pe blogul mariei sale mult-initiate … ce descopar? Mihnea scoate artileria grea la bataie si intr-un gest suprem de auto-erotism mistic, combinat cu o doza grea de narcisism, megalomanie si un inceput de delir, redacteaza articolul intitulat: “Semnificaţia kabbalistică a Numelui MIHNEA GEORGESCU”. Nimic neobisnuit pentru el. Scriitura-i arata treptat (cu dovezi, dom’le!) ca Mihnea e pe “drumul spre îndumnezeire”. Un adevarat destin divin, nu alta. In urma cu cateva luni, pe cand pamfletam mai mult sau mai putin serios pe seama sa, Mihnea ne dezvaluia ca el face Kabbala de mic. Ceva facea el de mic … dar -dupa cum zice machiavellianul- in mod cert nu Kabbala.

Punandu-ma si eu sa calculez la indemnul machiavellianului, prin complicate si stiintifice metode kabbalistice, demne de un adevarat Initiat ca mine (si ca Mihnea+Madonna), am aflat o sumedenie de lucruri despre functia eschatologica pe care Divinul Machiavellian o va avea de indeplinit in acest Aeon. Puteti sa va puneti toata increderea in capacitatile mele de Initiat. Fac Kabbala de la doi ani, cu Madonna. Parol!

Rezultatul muncii mele mistice poate fi gasit aici.

Atentie! Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare (i.e. fapte mai mult sau mai putin fictionale, augmentate prin prisma ridicolului si a ironiei).

P.S.: Oare CERN si LHC cum se interpreteaza kabbalistic? Cred ca si intelesul mistic al acestor acronime dezvaluie destinul mesianic al lui Mihnea …

Una calda, una rece

Mare zazanie, mare. Zice-se ca un cvasi-anonim domnisor e responsabil prin tembela Lumea Noua de imaginea ICR, respectiv de promovarea culturii romane intr-un loc lipsit de capacitatea intelegerii unei adevarate culturi. Lasand la o parte diatriba-mi impotriva civilizatiei care esueaza in a zamisli o cultura, nu pot sa nu zambesc la reactiile starnite de acest auto-intitulat “artist”. Unii sterg pe jos cu el, ca si cum pana acum nu ar fi constatat mizeria postmodernismului (pentru a parafraza un domn tare anost si plicticos) si a artei contemporane. Altii il apara si jubileaza, gratulandu-l, la citirea prostioarelor sale in care importanta e “scrierea fonetica” si descrierea urinei prietenei fictive. Oameni pentru care un pisoar semnat e o pagina importanta in istoria “artei” moderne.

Cristian Neagoe, pe numele sau de epigon al altor epigoni ai unor discipoli ai pseudo-artistilor, are dreptul de a scrie ce doreste, cum doreste, cand si unde doreste. E normal. Nu neg ca as avea reactionara tendinta de a folosi opera-i pe post de hartie igienica ori pe post de aprinzator de foc in soba, insa nu ii pot nega libertatea de a crea. Chiar si aceste porcarioare pseudo-batailliene. Totusi, apare o problema fundamentala in demersul exercitarii acestui drept. Scopul acestui (neo)Goe in Noul York este de a promova cultura romana. O face pe banul contribuabilului care merge la cultivat ogoare, trage de cabluri prin uzine, sapa in mina sau e o sluga intelectuala. Pe banul cetateanului normal e sa promovezi acel gen de cultura pentru care omul e de acord sa plateasca, respectiv acea parte a culturii asupra careia exista un consens cvasi-general din punct de vedere valoric.

EMO si hEMOglobina

In imperiul meu virtual a ajuns vestea ca in societatea noastra multicultural-fericit-veselo-toleranta e mare zazanie. Ca orice Imperator cvasi-mizantrop, elitist si dispretuitor, bineinteles, ca am incercat sa privesc totul cu o echidistanta ironie. Totusi, umorul nu isi prea gaseste scopul atunci cand afli cat de stupida poate ajunge o intreaga generatie. Imbecila si imbecilizata, aceasta pare a cadea in capcana oricarei momeli ce misca si straluceste un picut pe fondul gri-intunecat al plictisului si banalitatii cotidiene. E de prisos sa mentionez faptul ca aruncarea cu capul inainte (chiar si de la etajul 10) in vartejul unor trend-uri aberante, nu constituie in nici un caz o salvare si nici macar o iesire.

Asteptand-o pe Emma …

Da, dom’le, am fost un porc. Ca Paunescu. Am jignit un suflet nobil si cald de domnisoara (in varsta) atata timp. Nu m-am multumit sa fac aceasta barbarie in solitudine. Luand exemplul lui nea’ Ion Iliescu, mi-am chemat ortacii blegosferici intr-ajutor pentru a calma aceasta studenta cu impulsuri post-revolutionare. Dupa ce pericolul ei a trecut, bineinteles, i-am pus sa refaca straturile de flori virtuale si i-am expediat esalonat, in ordine spre casele lor din provincia miniera a WordPress si BlogSpot.

Totusi, ea nu a renuntat la lupta. Ca un adevarat Che Guevara, in varianta feminina, ea a plecat pe alte meleaguri, cu speranta vie in dreptatea biruintei si a idealului ei de neingenuncheat. Miseleste, eu am atacat-o din nou, faultand-o emotional si punand-o pe lista persoanelor non grata. I-am frant sufletul si elanul revolutionaro-eliberator. Feminitatea ei feminist-feminizanta s-a simtit zdrobita sub bocancul dur al marlaniei mele mioritice si masculine. Asa-i dom’le, noi astia – barbatii romani – suntem niste porci.

Cum am devenit huligan

Nu, nu sunt Mihail Sebastian. Nu, nu sunt evreu si nici nu accept vreo prefata anti-phosphoreica la scriiturile mele. Cu totii stiti deja cine, ce si cum sunt. Da, eu, numai eu, atat, fara nici un comentariu ori adaugire, fara drept de recurs ori drept la replica. Lasand deoparte enumerarile acestea intr-atat de postmoderne (epitet care actioneaza pe post de vomitiv la nivelul sistemului meu digestiv-intelectual), doresc sa impartasesc o noua descoperire cu voi. Mentionez, bineinteles, ca nu fac acest lucru dintr-un mare altruism, dintr-o feroce exaltare civica ori dintr-un elan al iubirii mele (ne)tarmuite fata de aproapele meu, care sunteti – pardon, care este – voi.

Alte recomandari

Nedorind sa va plictisesc prea mult saptamana asta, dupa atatia mici si bere, cu alte mostre de peroratii specifice mie, va voi face cateva recomandari. Asadar:

• o mica scriitura in proza a maestrului inconfundabil care este, adicatelea eu … o gasiti aici
• un articol al lui Aleksandr Dugin referitor la Ernst Jünger, tradus de acelasi inconfundabil care este … il gasiti aici
• un articol la obiect si la moment, redactat de dreptacii de la NovoPress, pe tema iredentismului maghiar … il gasiti aici
• o interpretare a gandirii lui Julius Evola, realizata de Guido Stucco … o gasiti aici

Dreapta vs. Stanga – politici si sustinatori in blegosfera

De luni intregi ne batem capul, ne intepam reciproc, scriem pamflete si articole ironice pe seama celorlalti. Se pare ca ne-am prins degetele si tastaturile intr-o dihotomie politico-filosofica din care ne e greu sa iesim. Sa fie opozitie dintre Dreapta si Stanga ireductibila? Daca da, de ce? Daca nu, de ce? De ce? De ce?

Recomandari

Navigand prin arena internautica, am dat cu ochii peste cateva scriituri ce merita citite. Asadar, iata:

• un articol despre limitele libertatii din “paradisul” social(ist) suedez, publicat de dreptacii de la Novopress
• o savuroasa analiza cvasi-umoristica in ton tragic despre politichia romaneasca a prietenului Radu Iliescu
• o schita de articol despre mirobolantele idei, a la Big Brother, contra-terorism propuse de Marea Britanie, realizata de Bogdan Stanciu

Ceva mai penibil decat manelele?

Nici eu nu credeam, dar iata:

Despre farmecele vietii de majoritar

Locuind in Ardeal iti este extrem de usor sa constati o evidenta covarsitoare: exista feluri si feluri de maghiari. A-i reduce la un simplu stereotip ar fi nu doar stupid, ci si amuzant. In spiritul iubirii edenice dintre popoarele noastre etern prietene, putem recunoaste ca exista maghiari simpatici care isi vad de treaba lor, isi platesc impozitele, merg la scoala, merg la vot, poate invata chiar si limba romana, care o data pe an ies si ei pe strada cu torte si steaguri si marsaluiesc intru gloria perpetua a neamului panonic, dar care -in esenta- se marginesc la atat.

Bineinteles, mai exista si maghiari care iti indeasa cativa pumni in gura daca te pune dracu si umbli la vedere cu ceva ce ar putea sa le dea impresia ca iti iubesti tara, exista si maghiari care se apuca si striga plini de fericire ca Ardealul e maghiar si ca romanii sunt niste suboameni destinati sa le fie slugi, maghiari care -in marinimia lor- iti arunca scarbiti si un cuvant romanesc daca au constatat ca nu cunosti dulcele lor grai. Iar acest tip de conlcuitori minoritari nu este intr-atat de rar pe cat va puteti imagina.

Conu’ Phosphoros fata cu blegosfera

Sa va spun cum sta treaba in mica mea taraba internautica. Pai da, nu e democratie. E Imperiu. Asta inseamna ca fiecare da ceva. Si eu si voi. Mai precis, eu va dau o comanda si voi va dati peste cap sa o duceti la indeplinire, avand in vedere ca cea mai mare bucurie nu poate fi alta decat obedienta totala fata de Gloriosul Lider, care este eu. Totusi, sa revenim la subiect, lasand deoparte peroratiile mele grandomano-megalomane si incorecte politic (vai mie!).

Voiaj à la studentie…

Asadar, dupa o incursiune profunda in inima tarii, in numele unui nobil ideal, mai precis cel al studiului si al dezvoltarii academice, laolalta cu dragi si distinsi colegi din intreaga tara, am aflat o suita de chestii care nu mi-ar fi trecut nicicum prin bibilica in mod a priori. Astfel, empiric vorbind, simt impetuoasa nevoie de a va impartasi cateva din paradoxurile excursiilor studentesti, paradoxuri descoperite fie de catre sub/sus/langa-semnatul in mod direct si participativ, fie in mod indirect prin observarea specimenelor tovarase in incursiunea academica. Luati si va minunati:

Alte scriituri

Daca va intrebati cu ce si-a pierdut timpul maretul Imperator al anti-blogului, trageti un ochi si vedeti:

• note de lectura la “Sarva-Darsana-Siddhanta-Sangraha” (Compendiul filozofiilor indiene) de Shankaracharya
• o poezioara in regim propriu

Cat de curand, o scriere noua si extinsa.