Vot? Niet!

Vot? Niet!

De ce?

• imi iubesc prea mult tara pentru a legitima prin “alegerea” mea un fanfaron sau altul care sa isi bata joc de ea pentru inca patru ani …
• superiorul nu poate emana din inferior; astfel, autoritatea nu poate emana din cei care ar trebui sa fie supusi acesteia;
• o entitate nu poate fi in acelasi timp si condusa si conducatoare; este inadmisibil ca un “demos” sa detina si “kratos”;
• alegerile ultimilor 60 ani au doar un caracter iluzoriu; a alege “raul cel mai mic” inseamna, totusi, a alege raul; iar raul nu poate fi cuantificat; orice rau este un Rau;
• votul negativ (a alege ceva in virtutea repulsiei pe care ti-o starneste adeversarul acelui ceva) e la fel debil precum abstinenta de la vot; votul tau tot ajunge sa legitimeze o persoana indizerabila; atat doar ca e un pic “mai putin” indizerabila decat cealalta;
• votul e un drept cetatenesc, nu o indatorire;
• copiii aceia au murit la Revolutie pentru ca noi sa putem alege; totusi, ei nu si-au dat viata pentru ca noi sa avem de optat intre o clica de socialisti, una de fosti stangisti (in prezent popular-dreptaci) si una de pseudo-liberali indecisi;

Video de la lansarea cartii “A Treia Forta”

A fost excelent! Mai multe detalii, cat de curand, la cald … Imperialul vostru anti-blogger are urgenta nevoie de somn indelung, dupa aproape 20 ore de calatorit cu trenul catre si inapoi de la Bucuresti, dar de indata ce se trezeste, o cronica va fi nelipsita. Intreaga echipa Arche clujeana e epuizata, dar bucuroasa ca a luat parte la eveniment. Pana una-alta va las cu video-urile de la lansarea volumului …

Funcţia soteriologică a Fiului

O versiune mult îmbunătăţită a vechiului meu articol pe această temă poate fi găsită aici.

E-Ink şi invazia digitală

E o naivitate să credem că secolul XXI şi Revoluţia Digitală instaurată mai mult sau mai puţin glorios de acesta vor lăsa o singură pietricică la locul ei. Nici vechea (şi blestemata) Revoluţie Industrială nu a iertat vreun element al lumii ce a precedat-o. De ce ar face-o această nouă răzvrătire ontologică? Cavalcada digitalizării a marcat începutul unei noi epoci, unei ere dominată de o (i)realitate virtuală omniprezentă, de o abstractizare şi un defetism ideologic cronic. Dezamăgirile produse de industria unei modernităţi brutale au declanşat valul retragerilor totale în utopia digitală a unei postmodernităţi tehno-elucubrante.

Ştim bine cum modernitatea în zorii şi pre-zorii ei a anihilat străvechea breaslă a scribilor copişti, a decoratorilor de codex-uri “iluminate”, a meşteşugului aproape iniţiatic întru arta cuvântului scris, prin introducerea barbară a cărţilor industriale, ieşite din furnalele tipografiilor neînduplecate la fineţea şi delicateţea anticelor manuscrise. Acum, se pare că asistăm la o nouă revoluţie de acest gen. Descoperirea noilor tehnologii de virtualizare şi redare a scrierilor tinde să zdrobească, la rândul ei, pseudo-breasla modern-modernistă a editurilor-corporaţii. Furnalele infernale ale fabricilor de cărţi, standardizate şi înseriate ca nişte soldăţoi traşi după acelaşi tipar riscă să închidă porţile cât de curând. Blestemul şi oroarea vechilor meşteşugari într-ale cuvântului par a fi ajuns la aparentul învingător industrial. Şi el riscă acelaşi sfârşit decrepit şi desuet …

Revoluţia Conservatoare – fundament şi răzvrătire

Articol publicat în cadrul Proiectului Arche.

În acea perioadă de neţărmuită efervescenţă socială ce a caracterizat sfârşitul Primului Război Mondial, Republica de la Weimar –moştenitor emasculat al defunctului Imperiu German- a fost martora înălţării unei mişcări politico-culturale ce nu va putea fi uitată cu uşurinţă în deceniile ulterioare. Pe fondul profundei crize de legitimitate din timpul democraţiei cvasi-anarhice a epocii Weimar, o întreagă generaţie de intelectuali s-a revoltat cu vehemenţă împotriva tendinţelor liberale dominante.

Această mişcare, intitulată Revoluţia Conservatoare, născută în special datorită suferinţei provocate de înfrângerea Germaniei în Marele Război şi a umilinţelor venite din partea Occidentului, a sintetizat o serie de teme şi direcţii filosofice pe care le găsea vitale pentru renaşterea spiritului german. Reunind o serie de personalităţi precum Ernst Junger, Arthur Moeller van den Bruck, Oswald Spengler, Carl Schmitt şi Hugo von Hofmannsthal, acest think-tank (dacă ne e îngaduit să folosim această denominaţie) a reprezentat o viziune post-fin-de-siecle, în care anti-occidentalismul, anti-liberalismul, anti-marxismul, dispreţul pentru burghezie şi înrădăcinarea solidă în viziunea tradiţională asupra elitelor conducătoare s-au cimentat laolaltă într-un melanj ideologic inedit şi salutar.

Razvratiri metapolitice

Recenzia poate fi gasita aici.

Eveniment: Lansarea volumului “A treia forta”

Cartea A TREIA FORŢĂ: România profundă, de Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon va fi lansată în cadrul Târgului Gaudeamus duminică, 23 noiembrie 2008, la ora 11:00 în Sala de Marmură. Vor fi prezenţi autorii, Dan Puric şi trupa Passe Partout.

„Publicăm aceste eseuri în speranţa că vor ajuta la coagularea unei «a treia forţe». Între capitalismul foştilor comunişti şi marxismul de salon pe banii corporaţiilor occidentale, între cârdăşia politico-economică pozând în piaţă liberă şi lichelismul ideologic-corporat pozând în nonconformism de stânga, între vechiul şi noul establishment, România profundă a dispărut în exil interior sau propriu-zis. Propunem acest manifest la două mâini în nădejdea că va ajuta la identificarea unei «a treia căi». Una de întors acasă.“

Lautarii imperiali (VI) – cadente martiale

Dacă până acum ritmurile lăutarilor prezentaţi aici se regăseau exclusiv pe scena metalelor grele (ale naibii de grele!), am decis să vă las să trageţi cu urechea şi la alte sonorităţi ce răsună în palatu-mi virtual. Probabil majoritatea dintre voi nu aţi auzit nici măcăr de genul în care trupa prezentată se înscrie cu mândrie. Nici un bai. De asta sunt eu Imperator benevolent.

Triarii e un one-man band german, axat pe martial industrial din punct de vedere formal şi pe glorificarea spiritului Imperial al antichităţii clasice din punct de vedere ideatic. Fiecare melodie este mai degrabă un marş de luptă întru frângerea societăţii (post)moderne şi renaşterea Legiunilor romane nebiruite. O apariţie crepusculară, apocaliptică, Triarii pare a înfrunta prin artă întreaga cavalcadă a haosului modern, a lipsei de repere şi valori, chemând încă o dată la luptă, pentru ultima dată, războinicii imbatabili ai Legiunilor înveşmântate în purpură.

Bookblog.ro lansează secţiunea specială de Ştiinţe Umaniste şi Religie!

De ce? Fiindcă s-ar putea ca din cauza atâtor informaţii pe care le devorăm zi de zi să asimilăm fără a înţelege cu adevărat. Să uităm că undeva, în umbră, legi ascunse ale lumii funcţionează neîntrerupt. Deci, nu ne propunem să găzduim discuţii abstracte, să croşetăm teorii inutile, să rămânem cuminţi în perimetrul prejudecăţilor sau să oferim tratamente definitive, ci să generăm o întâlnire – oameni şi cărţi – în care să surprindem împreună din frumuseţea lumii de dincolo de ecranul televizorului…

Citiţi-ne aici – www.bookblog.ro/stiinte-umaniste-religie/.
În fiecare zi, începând cu 1 noiembrie.