Recenzia poate fi gasita aici.
« Regulamentul 18B – istoria unei nedreptati Aliate Un altfel de post-modernism »
| yo on Masoneria – teoria consp… | |
| Lex on Limitele libertatii de exprima… | |
| Mihnea Georgescu on Amélie Nothomb și literatura… | |
| carla on Alcool si metafizica | |
| Hooligan on Trianon |
Frumos! Cred că mă apuc, pe lângă Kabbalah, şi de mistica sufită!
Sufismul nu e mistica, e esoterism
Iti recomand Rene Guenon Scurta privire asupra initierii pentru a-ti lamuri diferenta substantiala dintre o cale initiatico-esoterica si una mistica. At-Tasawwuf a fost gresit intitulat ca “mistica”. E esoterism. Precum e si Kabbalah. In sine, misticismul cu care occidentul iudeo-crestin e obisnuit se gaseste mai degraba la crestini si la unii pietisti evrei. Rareori in Orient.
As putea veni cu o mica propunere? Sufismul este, de fapt, poezie…
Pentru ca, pana la urma, Jalal ad-Din Rumi a fost (si) un poet
…al esentei pe care am (cam) pierdut-o.
Trebuie sa ne rotim, in jurul lumii, pentru a o (re)gasi…
Cu respect!
P.S. Am citit si recenzia. Si mi-a placut!
De acord. Iar fiind poezie, e Frumos. Mergand pe linia lui Keats … “Beauty is Truth, Truth Beauty, – that is all/Ye know on earth, and all ye need to know”. Vezi ce bine se leaga totul?