Un altfel de post-modernism

Recenzia poate fi gasita aici.

Fata nevazuta a Islamului

Recenzia poate fi gasita aici.

Regulamentul 18B – istoria unei nedreptati Aliate

Articol publicat în cadrul Proiectului Arche.

Marea Britanie. Europa. 1939. Cu o saptamana inainte ca Germania sa invadeze Polonia, dupa o serie de tulburari ce au ajuns la apogeu, Parlamentul Marii Britanii a emis asa-numitul “Emergency Powers Act”, avand in vedere situatia declansarii unei conflagratii la care Regatul Unit ar fi fost parte ca urmare a aliantei si garantiilor oferite statului polonez. Regulamentul pentru aparare 18B (“Defence Regulation 18B”) a intrat in vigoare cu cateva zile mai tarziu. Principalele prevederi ale acestuia vizau suspendarea dreptului de habeas corpus in cazul persoanelor care ar putea fi “ostile prin origine sau asociere” statului britanic.

In principal, Regulamentul 18B a fost indreptat impotriva etnicilor germani naturalizati in Marea Britanie si suspectati de simpatii fata de statele Axei ori chiar de colaborare cu fortele armate ale acestora. Suspendarea dreptului de habeas corpus, deosebit de semnificativ in sistemul juridic britanic, avea sa ia forma prin intemnitarea acestor persoane indezirabile, dupa formularea acuzatiei si instrumentarea cazului de catre Serviciul Britanic de Contrainformatii, MI-5. Prizonierul avea dreptul la a contesta motivele in baza carora a fost privat de libertate, pe cale de apel la Adivsory Committee. In fata acestui Comitet, MI-5 urma sa prezinte actul acuzarii (act ce nu putea fi vazut de inculpat), iar mai apoi Comitetul trebuia sa formuleze o serie de recomandari in ceea ce priveste soarta detinutului, trimise catre Home Secretary. Acesta avea dreptul sa decida, fara a fi obligat sa ia in considerare recomandarile Comitetului responsabil. In cele mai multe cazuri, Serviciul Britanic de Contrainformatii depunea toata diligenta pe langa acest inalt Secretar, cu scopul de a-l convinge sa dispuna continuarea detentiei.

Ocheade necuviincioase

Hălăduind pe dezvrăjitele (o, da! a la Weber) meleaguri virtuale, am descoperit cu multă voie bună două lucruşoare blestemate. În primul rând, pentru cei fascinaţi de artă, pentru cei care mai cred că şi în acest deşert estetic realizat de postmodernitate se mai poate gândi şi crea Frumosul, am o recomandare: Lanternativa. Proiect realizat sub coordonarea stimatului nostru amic ajuns pe meleaguri baltice, laolaltă cu un suedez şi un estonian, Lanternativa prezintă neaoşului devorator mioritic de artă o gramadă sublimă de publicaţii cvasi-necunoscute, trupe de muzică industrial-experimentală, pictori, poeţi, fotografi, graficieni, designeri, precum şi o serie de excelente articole de opinie (garantez cu renumele-mi e Împărat virtual pentru acurateţea lor). La urma urmei, Lanternativa dovedeşte că şi astăzi se pot zămisli opere la fel de profunde şi pline de sens precum în orice epocă. Însă am un avertisment pentru progresisto-stângişti şi Converse-bolşevici: Lanternativa e o răzvrătire estetică, e un loc onorabil cu un substrat “reacţionar” şi fără prea multă simpatie faţă de troţkiştii culturalo-boemi ai zilelor noastre.

(Neo)bolsevismul Converse

Il stiti deja prea bine. E omniprezent. O privire atenta in jur va fi edificatoare in cazul oricarui oras universitar ce misuna de aceasta varianta cu upgrade a caraghioasei generatii ‘68. Tineri pretins idealisti, purtatori ai ochelarilor cu rame groase, incaltati cu vesnicii bascheti Converse, imbracati cu pantaloni raiati, sacouri vintage sau camasi feldgrau ale armatei federale germane, la care se adauga o nelipsita keffiyeh spanzurand distonant in jurul gatului, ei pot fi usor identificati dupa discursul gaunos, mustind a liturghie marxista, pe care il profereaza cu cea mai mare nonsalanta.

Ei sunt acei neo-hippies mereu gata sa sara in apararea balenelor, preocupati de excluziunea sociala, de minoritati (mai mult sau mai putin existente), fascinati de figura lui Che Guevarra, idolatri pana la fetisism fata de orice idee ce frizeaza “avangarda”, mereu militand pentru frangerea structurilor traditionale si partizani absolutist-fanatici ai notiunii de “toleranta”. Exact! Aceiasi bolsevici, cu spoiala unei culturi de fatada. Utopisti post-burghezi, inarmati cu retorica unei ideologii defuncte de drept, insa resuscitata de fapt.