Buturuga Irlanda rastoarna carul UE

Dupa cum bine am aflat toti, Tratatul de la Lisabona a esuat lamentabil si spectaculos. Oarecum paradoxal, o mana de oameni s-au gasit in situatia de a hotari in numele a aproape jumatate de miliard de europeni. Distopia acestor noi soviete capitaliste, respectiv UE, s-a vazut confruntata cu o noua criza institutionala, politica si ideologica. Totusi, acel 1984 prevazut de Orwell nu e chiar atat de departe, nu e evitabil … doar intarzie. Totul ia fiinta prin compromis, cedare, retragere, lasitate.

Singura tara nevoita sa supuna referendumului ratificarea acestui Tratat (care reia in mare proportie prevederile esuatei tentative a Constitutiei Europene) a fost Irlanda. Totul bine si frumos, pana in momentul in care eurocratii de Bruxelles au constatat ca nu doar ei beneficiaza de o masinarie propagandistica extrem de precisa. Intimidarile si presiunile la care cetatenii irlandezi au fost supusi de catre liderii UE s-au dovedit a fi departe de implacabilitate. Nici chiar santajul fatis, nascut atunci cand oficialii unionisti au amintit Irlandei sumele imense absorbite si dezvoltarea spectaculoasa a acestei tari de cand e membra a Comunitatilor Europene, nu a parut a da roade. Irlanda a zis NU. Totusi, la efectele acestui NU euro-exaltatii par a fi extrem de surzi.

Bineinteles, se pune problema a ne lamuri de ce irlandezii au refuzat sa consimta la ratificarea acestui Tratat. Ce a fost intr-atat de terifiant intre prevederile sale, incat poporul care a profitat probabil cel mai mult de pe urma constructiei europene sa indrazneasca sa loveasca UE peste mana intinsa? Spus pe scurt: dupa Lisabona, UE va lua cu succes locul defunctei Uniuni Sovietice. Bineinteles, aceste noi soviete vor fi capitaliste, ghidate de mitul progresului cvasi-/pseudo-liberal, de fetisul (post)modern al Drepturilor Omului, de ineptia iluziorului multiculturalism si a libertatii “in limitele decentei”. Un nou ambalaj pentru o tiranie veche … un rebranding de tipul “bigger, better and unseen”.

Tratatul de la Lisabona isi propune conferirea de personalitate juridica Uniunii Europene. In ciuda opiniei largi, in momentul de fata Uniunea nu este o entitate internationala autonoma si propriu-zisa, ci un cadru, un ansamblu in care se asigura functionarea Comunitatilor Europene si a anumitor nivele de colaborare interguvernamentala. Dobandirea de personalitate juridica a UE poate echivala cu primul pas in dezvoltarea unei forme federale, suprastatale si radical supranationale. In afara acestui fapt, se observa cu usurinta trecerea Consiliului European in randul institutiilor consacrate de dreptul comunitar. Astfel, se poate remarca nasterea unui cvasi-cabinet guvernamental din ceea ce pana acum era o simpla conferinta interguvernamentala de drept international public. Consiliul este prevazut, dupa Lisabona, si cu un Presedinte (ales pe o perioada de doi ani si jumatate) precum si cu un Inalt Reprezentat al Uniunii privind Afacerile Externe si Politica de Securitate, altfel zis un cvasi-Ministru de Externe.

Pas cu pas, constructia european se apropie de zamislirea unui viitor super-/supra-stat european in care statele nationale sa fie reduse la simplul rang de “provincii” ale acestui “imperiu neimperial” (expresie ce ii apartine lui Jose Manuel Barroso- presedintele Comisiei Europene). Irlanda a fost singura indrituita sa aiba dreptul la alegere, la DA sau NU. Pentru faptul ca cetatenii ei au ales, in cea mai democratica maniera, Irlanda este trecuta la coltul infamiei europene. Oficialii de Bruxelles cauta solutii si solutii pentru eludarea vointei cetatenilor care au respins Tratatul, solutii care mai de care mai hilare sau absurde. Una dintre prevede ca restul de 26 de state sa inceapa a functiona in baza principiilor enuntate la Lisabona, pe cand Irlanda va ramane la cele propuse de Tratatul de la Nisa. Alta solutie prevede organizarea unui nou referendum irlandez in care DA ar semnifica dorinta de a pastra calitatea de stat membru al Uniunii (si acceptarea implicita a Lisabonei), iar NU ar reprezenta dorinta de a parasi UE.

Reactiile grupurilor parlamentare europene au fost si ele extrem de curioase. Intr-un acces de nebunie liberticida social-democratii au afirmat ca “democratia directa (referendara) nu poate asigura progresul procesului european” , continuand intr-o maniera la fel de dubioasa, lipsita de cea mai mica urma de respect la adresa alegatorilor ce au propulsat aceste persoane in Parlamentul unional “Integrarea europeana este un proces care trebuie condus politic de reprezentantii alesi ai cetatenilor europeni”. Hilara este si afirmatia conform careia “Decizia cetatenilor irlandezi trebuie respectata. Acest lucru nu poate echivala insa cu sfidarea dorintei cetatenilor celorlalte state membre”, afirmatie amuzanta si lipsita de consecventa avand in vedere faptul ca cetatenii celorlalte state membre nu au avut ocazia sau dreptul de a-si exprima “dorinta”.

In acest sens, privitor la dezirabilitatea organizarii unui referendum si in alte state membre, se poate observa tentativa britanica de a cere o astfel de consultare a populatiei, tentativa esuata prin respingerea brutala a cererii inaintate in acest sens. Mai putem presupune, asadar, ca “dorinta” cetatenilor celorlalte state membre este de a ratifica Tratatul? Trebuie sa presupunem! Gloriosii lideri ne spun astfel, iar cuvantul lor tine loc de “dorinta” noastra, avand in vedere ca suntem incapabili de a sesiza propriul nostru interes. Oare unde mai putem gasi o astfel de logica a conducerii (ia ghici ghicitoare ce totalitarism am eu in minte …) ?

Lasand la o parte Lisabona, o chestiune de interes pentru blogari se iveste la orizontul mandrei constructii europene. Un asa zis “draft report” al Comitetului pentru Cultura si Educatie propune Parlamentului European adoptarea unei rezolutii privind “concentrarea si pluralismul [mass]mediei in Uniunea Europeana”. Sa vedem cateva mici prevederi cel putin ciudate: “The development and acceptance of new technologies have led to the emergence of new media channels and new kinds of content. The emergence of new media has brought more dynamic and diversity into the media landscape; the report encourages responsible use of new channels [sublinierea noastra]. In this context the report points out that the undetermined and unindicated status of authors and publishers of weblogs [s.n.] causes uncertainties regarding impartiality, reliability, source protection, applicability of ethical codes and the assignment of liability in the event of lawsuits.” Solutia? Foarte simpla, desi ipocrit formulata: “It recommends clarification of the legal status of different categories of weblog authors and publishers as well as disclosure of interests and voluntary labelling [?!] of weblogs.”

What would Orwell say? 1984 ori 2009? … Big European Brother is watching you!

UPDATE: Polonia refuza, la randul ei, ratificarea Tratatului, iar in Cehia suna de asemnea goarna eurosceptica …