Considerand ca Eminescu, prezentat unilateral, este minimalizat la creatia sa artistica fie din teama incalcarii normelor noii religii oficiale a corectitudinii politice, fie dintr-o repulsie sterila a eminescologilor fata de domeniul politicii, am decis sa ofer intru delectarea cetitorilor mei imperiali o suita de selectii din publicistica sa. Sunt convins ca nu vor intarzia sa apara nenumarate critici si tentative de improscare a activitatii scriitoricesc-politice a lui Eminescu, insa sunt la fel de convins de ineficienta si inutilitatea acestora. Dialogul ramane deschis, atata timp cat decenta il caracterizeaza. Asadar:
“A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de la sine.”
(Adevărul doare. Pe la 3 martie…, 1 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 121)
“Capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari şi jucători la bursă, cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau rezervate naşterii ilustre, averii seculare, inteligenţei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept şi mai statornic…Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.”
(Alaltăieri, luni dimineaţa…, Timpul, 5 aprilie 1879, in Opere, vol. X, pag. 214)
“ce au fost romanii, pe cand eu n-am fost, ce vor fi ei, cand eu n-oi mai fi.
oare eu, tu, el nu e totuna ? (oare asta nu se confunda intr-unul intreg >> intr-un individ, cand – ) oare atomele metalului nu se confunda intr-un Apollon , oare trecutul si prezentul nu sunt piedestalul viitorului;
eu e Dumnezeu . Natiunea mea e lumea , cum fara eu nu e Dumnezeu , astfel fara natiunea mea nu e lume .
Natiunea acest complex de EURI . ”
tot eminescu – tot opere !!!
te sarut baiatul meu destept …
Unii l au scos geniu,altii homo universalis,insirand o multitudine de futilitati si chestii menite sa te exaspereze.Nu exista cratima in opera lui careia sa nu i fi fost atribuite semnificatii ezoterice,creind o adevarata semiotica eminesciana.(bla bla bla).Exista un personaj blajean care pe la 1891 a scos un studiu critic in care vitupera furibund,ros de o invidie care impreuna cu un cancer pulmonar l au omorat in acelasi an in care decedeaza si marota sa.Sper ca am trasat cele doua puncte terminale.Nici un stil encomiastic si bavard ,care cred, Insurgiam, ca ti a ajuns si tie pana la urechi pe bancile liceului,dar nici fantasmagoriile lui “Popa Grama” cum ii spunea Lucian Blaga cand s a certat cu Staniloae.A fost un om inteligent,mult inaintea veacului sau,eclectic,fara insa nici un impact extraneu Romaniei,dupa cum bine stii.In rest in randurile citate vad un pic de mal du siecle condimentat cu putina doctrina fourierista si cu acelasi aer de “i ve had it” care i caracterizeaza pe romanii relativ lucizi de la 1848 incoace.Sau ma contrazici?
Bre, Phosphoros, te pomeneşte Mosens Roses din mormânt! Cum îţi permiţi să vorbeşti de antisemitul Eminescu, pe care “minunatul” rabin îl vroia cenzurat (asta prin anii 80)?
E vad mai mult conservatorism clasic in zisele lui, aici de fata. E foarte usor sa vezi radicalismul unui de Maistre, atunci cand ii spurca pe liberalii materialisti. Totusi, vad o linie perena a romanismului in cele sustinute de el, o linie care isi gaseste mereu actualitatea. In rest, nu pot sa te contrazic
@ Lucian: din partea mea sa ma pomeneasca
Am auzit si eu de porcarioarele ridicole ale rabinului. Sa isi vada de treaba lui. Nici eu nu am propus poporului evreu sa il cenzureze pe Herzl.
Foarte putin (mai deloc) il cunosc romanii pe cel care i-a inteles cel mai bine. Adevarul este si ca majoritatea dintre cei mai laudabili si adevarati romani sunt anonimi.
Cu al doilea citat nu am probleme, parca au trecut 3 luni din 1879 pana azi. “Cavaleri de industrie” — I love it!:)
Cu primul, in schimb, am. Caci, vezi tu, cand citesc in Cantemir de marele fapte de arme ale vlahilor fata in fata cu moldavii: care rezista mai mult la beutura, incep sa am dubii ontologice. Cum adica, e de la sine inteles?
In rest, comentul lui Alex Cimpean pare sa fie cel mai la obect si subect.
E de la sine inteles. Tara si neamul nu le alegem
Stii vorba aia “buna, rea … e tara mea”. La fel, nici iubirea fata de tara nu se decide, nu se alege si nu se negociaza. Ea e.
Eminescu, il vad marxist ca orientare economica si pe undeva nationalist in viziunea politica, insa in niciun caz un extremist, cred ca inteligenta si puterea de creatie vin la pachet cu moderatia si cu un oarecare spirit umanist.
Eminescu a fost conservator. Acest fapt determina ca viziunea sa fie sceptica atat fata de liberalism, cat si fata de marxism. Totusi, avand in vedere situatia politica de atunci, cred ca repulsia sa era indreptata indeosebi catre liberali.
Da, in privinta moderatiei si a spiritului umanist ai dreptate. Eminescu nu ar putea fi confiscat niciodata de extremism. Nu poate fi mulat pe o astfel de viziune.
1. Parintii nu ii alegem, parca asa era. Determinismul la el acasa, din intamplare sustinut cu niste ADN.
Tara, din cate stiu, nu prea are determinismul de genul acesta: ceva pe care sa pui mana si sa bombani “este”. Riguros, poti gasi ceva ce tine de zona: lipsa vreunei enzime care face ca laptele sa devina otrava, un numar scazut de leucocite pentru mediteraneeni, mai stiu eu ce. Dar poate ca ma insel si foarte probabil ca nu stiu: care este acel factor (sau combinatia de…) diferentiant si deterministic pentru romani?
2. Eminescu foloseste in textul respectiv termenul de “stat”. Daca pui semnul egal intre “stat”, “pamant” si “tara” deschizi “a can of worms”. Mai rau, punctul 1. devine si mai contencios.
Credeam ca am trecut de perioada stat=neam.
Acel wink a aparut datorita punctuatiei, nu a fost intentia mea, scuze.
Bineinteles, ideea pe care o prezinti e valida atata timp cat ne raportam strict material(ist) si scientist la ideea de determinism. Valentele cultural-etnice sunt, pentru multi ganditori, incomparabil mai puternice, decat cele biologice. Uite, ia aici in vedere acel asa-zis “Streit” (cearta) dintre nationalistii germani atunci cand incercau sa determine ce ii indreptateste sa se numeasca germani: sangele sau spiritul? In cele din urma nu a castigat nici una dintre scoli, ci s-a realizat o sinteza. Cu toate acestea, intelectualii au ramas la ideea comuniunii culturale ca factor definitoriu (de ex. Oswald Spengler sau Ernst Junger).
Cat despre folosirea cuvantului “stat” … da. Tocmai aici e problema. In (post)modernism legatura individului cu statul e una strict juridica, impersonala si artificiala. Eminescu avea in vedere teza scolilor germane “volkisch” care sustineau ca statul trebuie sa aiba un fundament strict etnic, iar nu juridic. Asta e diferenta dintre viziunea statului-natiune intre francezi si germani. In timp ce francezii il vad ca o comunitate unita printr-un “contract” cvasi- sau meta-juridic, germanii il privesc organic si organicist, ca o comunitate unita prin identitatea bioculturala.
Iar nemtii stim bine unde au ajuns cu ideea lor minunata de stat.
Determinismul “cultural” este mult bla-bla. Comuniunea culturala este dependenta istoric, pe cand cea “materialista”, asa cum o caracterizezi tu, este singura care “este” si acum 1000 de ani si acum 10000 si ieri.
Asta e determinism.
Sau: nature vs. nurture. Culturalul intotd. va avea o componenta de nurture. Eu de ex. (dau ex. de individual), la momentul asta am comuniune culturala mai mare cu astia pe unde stau acu decat cu miticii care l-au votat pe Oprescu.
Asadar, daca vrei determinism la nivel de “etnic”, “tara”, “stat”, iti trebuie ceva pe care poti pune mana si acum si peste 1000 de ani. Dar stai, ca acum 1000 de ani erau cumanii amestecati cu vlahii…deci determinismul despre care vorbesti tu este intern inconsistent.
Anyway, unul din putinele bloguri unde poti avea o discutie normala. Si asta ma bucura.
In privinta determinismului cultural, a la Foucault, iti dau dreptate
Tema este destul de ampla pentru a putea fi transata. Au fost scrise, se scriu si se vor scrie biblioteci, fara a se ajunge la un consens.
Ma bucura si pe mine sa vad ca am cu cine purta o discutie normala. Bun venit in blog-roll-ul meu
Bravo tie Phosphoros! Postez si eu ce-am mai gasit pe subiect:
Arma cuvantului la Mihai Eminescu
http://www.scribd.com/doc/2302519/DRUMUL-DOINEI-ARMA-CUVANTULUI-LA-MIHAI-EMINESCU
Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului
http://www.scribd.com/doc/2167565/ECONOMISTUL-EMINESCU
Testamentele politice ale lui Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu
http://www.scribd.com/doc/976134/ANTONESCUCODREANU
Mota si Marin. Testamentele lor politice
http://www.scribd.com/doc/886527/Ion-Mota-si-Vasile-Marin-Testamentele-Politice
Secretul sabiei de foc. Sau cum e cu putinta Fenomenul Legionar
http://www.scribd.com/doc/886529/Secretul-Sabiei-de-Foc-sau-Cum-e-cu-putinta-Fenomenul-Legionar
Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga
http://www.scribd.com/doc/886667/NICOLAE-IORGA-TESTAMENTUL-POLITIC-continutul
Autoaparare psihica. Cum sa devii imun la manipulare
http://www.scribd.com/doc/886520/Autoaparare-Psihica-Cum-sa-devii-imun-la-manipulare
Cartile sint online! Gratis! Si au CopyLIBER!
Grama a murit in 1895,la zece ani dupa Eminescu.Imi cer scuze pentru eroare.
la 6 ani pardon.
Interesanta viziunea politica (I) a lui Emnescu. Dar, cu tot respectul, ma opresc aici in ceea ce priveste aprecierile. Marturisesc ca ma simt un pic confuz in ceea ce priveste relatia mea cu aceste texte-manifest (pana la urma!). Explic: atata timp cat respectivele viziuni vor ramane cuminti in editia Perpessicius sau altele mai noi, nu este nici o problema pentru mine. Cand ele insa ies de acolo si se “incarneaza” politic in societatea contemoprana, hm… Tocmai de aceea ma simt tentat, draga Phosphoros, sa pun o intrebare: rolul celor doua texte de mai sus este de a face cunoscuta gandirea politica a poetului sau si de a o propune ca varianta, viabila? Cu prima, sunt de acord. Cu a doua…fie-mi iertat. Din pacate, din nou, o analiza detaliata a celor de mai sus ar ocupa prea mult spatiu. Dar, voi risca unele mici adnotari pe primul text (tulburator):
. Sibiul a stiut ca isi aleaga un primar care, cu toate ca nu intra defel in schema eminesciana, a facut mai mult pentru acest oras decat orice alt PM sau PSD [ultra prezente in Moldova!] care tin articolul 1(1) al Constitutiei ca pe Bilbie.
Eminescu s-a nascut la Botosani, Moldova. In acea perioada, respectivul teritoriu nu facea parte din Romania Mare ci din Regat.De aceea, discursul sau functioneaza “istoric si in exclusivitate” doar pentru acest teritoriu. Sunt absolut contrariu afirmatiilor de tipul: esti roman, rezulta ca doar tu esti, de drept, locuitor al acestor meleaguri. Imi place Eminescu, dar acel Eminescu al Caietelor (nepublicate critic, ci doar facsimile si neintegral, nici pana in ziua de azi), al dictionarelor de rime, al iubitorului culturii germane… Cred ca viziunea populist-pasoptista a lui Eminescu despre ne-calitatea de a fi roman functioneaza inca pentru Moldova… Rezulatele le vedem cu totii
Sincer sa fiu, sunt trist ca in Romania inca se mai vehiculeza astfel de idei. Si daca e sa vorbim de “raritati” “literare” cati stiu oare ca Ioan Slavici a fost un sceptic al Unirii? Cati stiu oare ca, imediat dupa Trianon, in Oradea au fost multi invatatori, romani, care au venit plangand la scoala si spunand “Ne-au luat a doua oara Transilvania”? Si cati isi mai aduc aminte de Republica Banateana?
Cu respect, dar si cu amaraciune, Taake
tu stii cine este mangaloy? stii? iti spun eu cine este. este rose4you alias lorelei.
adica mangaloi este manga-loy adica loy cand este manga.
loy vine de la lorelei.
mangaloy a postat de curand intr-unul dintre comentarii un clip cu o tipa care bea pana se face manga. deregula oamenii posteaza chestii care ii caracterizeaza, care le apartin, cu care se identifica.
deci este clar ca mangaloy cu rose4you este aceeasi persoana. deci manga este defapt lorelei. deci o femeie cu pula sau un barbat cu pizda sau cine dracu mai stie.
acum stii cine este mangaloy??? ma bucur. si da mai departe sa stie tot internetu.
24 iunie 2008 02:16
@ Taake: daca nu ai constatat inca, eu sunt puternic ancorat in gandirea de Dreapta; bineinteles, abordarea mea este mai mult meta-politica, decat politica per se, insa Dreapta e definitorie;
S-a nascut Eminescu la Botosani, insa partea esentiala a copilariei si adolescentei sale s-a consumat la Cernauti, oras aflat sub ocupatie austro-ungara (da, ocupatie …). Depinde de pe ce pozitii vezi “calitatea” de a fi roman. De pilda, din unghi “volkisch” e insasi calitatea suprema. Din unghiul lui Nae Ionescu e un portal metafizic. Din unghiul Nouvelle Droite, faptul de a te identifica si a fi mandru de apartenta ta bio-culturala este valoarea care ar trebui cel mai tare aparata in politica.
Etnicismul lui Eminescu este unul peren si nicidecum conjunctural. I se poate gasi mereu o aplicatie. Ba chiar mai mult, ideile lui merita o reconsiderare profunda, avand in vedere esecul iluziei “multiculturale”. Nu traim intr-un “global village”, nu vom trai niciodata si nici macar nu este dezirabil sa o facem. A fi roman tine de un nivel esential al fiintei, de un nivel pe care nici occidentalismul agresiv si materialist nu il poate frange, precum nici “orientalismul” virulent.
@ carla: nu mai injura pe blogul meu …
Inteleg punctul tau de vedere. Insa ma intreb cum as putea incapea eu, ca si locuitor “neroman” (linie de sasi transilvaneni) al acestor meleaguri, in schema eminesciana si a ta proprie: “A fi roman tine de un nivel esential al fiintei…” Si mai ales cand se vorbeste (si) de Transilvania. Sincer sa fiu, nu ma simt absolut deloc roman dar, cu toate acestea, respect atat cetatenia pe care o am (romana) cat si tara in care m-am nascut, oriunde m-as afla. Si tin sa-ti prezint doar un caz: ca unul ce mi-am facut masterul la Roma (literatura bizantina sec. XII) am fost martorul ocular al tuturor tensiunilor romano-italiene pe care sunt sigur ca le cunosti. Ceea ce m-a suparat foarte mult a fost faptul ca multi din transilvanenii (romani!) pe care ii cunosc la Roma refuzau si refuza sa se prezinte ca romani, preferand titulatura de “Eu sunt transilvanean”. In vremea amintitului Eminescu, romanii (sau cel putin o parte a elitei romanesti) se simteau mult mai legati de cei din Regat decat se simt acum. Acum, scriu chestii de genul: “M-am saturat de Romania. Vreau Transilvania mea! sau Eu nu sunt roman, sunt transilvan!” Sa fiu sincer? Si eu vreau inapoi Transilvania mea, in care stramosii mei erau nobili! Dar am ales sa ma prezint ca roman (cu toate ca nimeni vreodata nu m-a recunoscut ca atare pana sa ma identific), sa vorbesc romaneste pe strada si sa nu-mi fie rusine sa ma implic, atat cat am putut, in diverse actiuni romanesti din Roma / Italia.
Esecul iluziei multiculturale?! La mine in familie sunt romani, unguri si sasi. Cuvantul “multiculturalism” l-am invatat recent [de la anti-multiculturalisti] chiar daca l-am trait de cand ma stiu
Intotdeauna cu respect,
Taake
P.S. Am lasat Romania pentru nordul din care au venit stramosii mei dar nu voi inceta sa ma prezint, ca si pana acum, oriunde voi fi, ca si cetatean roman de etnie saxona, bucuros de a fi stat la confluenta dintre doua culturi, experiente. Cat despre “ocupatia” austro-ungara si rolul ei in istoria culturala si sociala a romanilor transilvaneni, prefer sa nu deschid subiectul
P.S. 2: Si eu ma mandresc cu apartenenta mea bio-culturala, mai ales cand vad / compar (de multe ori instinctiv) mentalitatea germanica cu cea latina. Nu vreau sa insinuez nimic dar… Si, daca imi pot permite, generalizarile de tip: “occidentalismul agresiv si materialist” pacatuiesc intotdeauna.
Tu esti o persoana demna de respect si imi face placere sa discut cu tine. Iti inteleg punctul de vedere perfect, insa nu mi-l pot insusi. Daca as fi Nae Ionescu, as zice ca esti un bun roman. Stii scriitura-i in care facea diferenta intre “roman” si “bun roman”?
Bine … aici intervine si o chestiune de paradigma. Fiind un sustinator al scolii Traditiei integrale (a la Guenon, Evola, Schuon, Burckhardt), nu pot fi decat un carcotas la adresa oricarui curent de gandire aflat in descenenta carteziana. De aici si patosul meu impotriva Abendland-ului
Si eu stimez mentalitatea germanica intr-o masura foarte mare. Totusi, nu stiu daca cea romaneasca poate fi integrata total celei de tip “latin”. Avem ceva din furia Balcanilor, ceva din atitudinea contemplativa a Orientului si ceva din patosul slav.
Abendland…
Oricum, prezenta linistitoare (?) a unui Schwarze Sonne pe meleagurile apusene (inclusa Scandinavia) poate sa-i mai stearga din pacate, nu?
P.S. 1 Nu cunosc respectiva opera a lui Nae Ionescu.
P.S 2 Stiai ca, castigatorul pe acest an al concursului european de traducere de poezie “Corneliu M. Popescu” a fost castigat de estonianca Kristiina Ehin? Si uite asa se intalnesc culturile
Depinde care valenta a acestui Schwarze Sonne o avem in vedere
Sensul alchimic, de Sol Niger? Sensul pe care multe Ordine esoterice de Calea Mainii Stangi i-l dau? Sensul pe care Himmler (si Otto Rahn) i-l dadeau? Sensul esoteric sau cel exoteric?
Eu imi rezerv dreptul (subiectiv) de a imparti Europa in alt mod decat Huntington. Zicea un autor german candva: Germania nu e Occident. Germania e granita de vest a ceea ce noi numim Mitteleuropa, in timp ce Romania e grantia de est a acestei entitati. Mitteleuropa nu e nici Occident, nici Orient. Mitteleuropa e … Mitteleuropa
Hm! Sau HM!
Asa imi incep micul mesaj de astazi, draga Phosphoros…
Am gasit articolul lui Nae Ionescu despre “buni romani” si “romani”… Mi-a venit sa rad… Bine ca am avut cativa “buni romani” ca altfel… Si ma gandesc si la (necitatii) Franz Binder, Fenichel Samuel sau Iohan Martin Honigberger… A, era sa il uit (si) pe Sandor Korosi Csoma si pe [mai profanii?]…Bela Karolyi sau Helmut Duckadam.
Tara asta are inca nevoie de buni romani.
Asa cum stii, intotdeauna cu respect.