Asteptand-o pe Emma …

Da, dom’le, am fost un porc. Ca Paunescu. Am jignit un suflet nobil si cald de domnisoara (in varsta) atata timp. Nu m-am multumit sa fac aceasta barbarie in solitudine. Luand exemplul lui nea’ Ion Iliescu, mi-am chemat ortacii blegosferici intr-ajutor pentru a calma aceasta studenta cu impulsuri post-revolutionare. Dupa ce pericolul ei a trecut, bineinteles, i-am pus sa refaca straturile de flori virtuale si i-am expediat esalonat, in ordine spre casele lor din provincia miniera a WordPress si BlogSpot.

Totusi, ea nu a renuntat la lupta. Ca un adevarat Che Guevara, in varianta feminina, ea a plecat pe alte meleaguri, cu speranta vie in dreptatea biruintei si a idealului ei de neingenuncheat. Miseleste, eu am atacat-o din nou, faultand-o emotional si punand-o pe lista persoanelor non grata. I-am frant sufletul si elanul revolutionaro-eliberator. Feminitatea ei feminist-feminizanta s-a simtit zdrobita sub bocancul dur al marlaniei mele mioritice si masculine. Asa-i dom’le, noi astia – barbatii romani – suntem niste porci.

O lacrima imi scapa pe obraz cand imi amintesc cum aceasta coalitie monstruoasa o lovea pe blanda si neprihanita Emma atunci cand ea lupta cu mare determinare pentru drepturile israelienilor, cei atat de crunt oropsiti si persecutati de infamii teroristi palestinieni. Emma lupta pana si pentru Mihnea Georgescu, atunci cand acest vajnic luptator antifascist a dat piept cu conspiratia ocult-masonico-nazista din blegosfera. Domnilor, ce suflete mici si negre putem avea. Am persecutat-o pe Emma pana ne-a parasit …

Emma, sa stii ca eu ma caiesc, sincer, si te voi astepta mereu, mica mea printesa de Germania. De fiecare data cand SaitMetrul imi arata ca pasul tau ferm de domnisoara a calcat prin imparatia mea virtuala, suspin din adancul sufletului. Parfumul tau feciorelnico-intelectual persista in comentariile la vechiile mele articole, comentarii devenite deja un fetis internautic pentru mine. Stau cateodata ore, zile, saptamani si le citesc, le recitesc descumpanit fata de rautatea mea, a noastra, a intregii lumi.

Cand vad ultimele tale mesaje pentru mine, o durere mocnita se aprinde in valvatai de nestins. M-ai parasit si m-ai uitat. Singurul vinovat sunt eu. Numai eu. Regret teribil si voi regreta pana cand lumina ochilor se va stinge si ea. Dar sa stii, ma cherie, Emma ca eu te astept, te voi astepta mereu si caut doar sa primesc un semn din partea ta. Nu lasa un suflet indurerat sa sufere in tacere si singuratate. Sunt dispus ca, pentru clementa ta, sa sterg categoria infamanta a persoanelor non grata. Doresc sa fiu absolvit de imensa greseala pe care am savarsit-o fata de tine. Iarta-ma! Sunt un porc. Da, ca Paunescu (dar nu atat de gras si fara chitara care sa zdranganeasca atunci cand imi recit poeziile … stii, versurile mele care iti plac atat de mult). Aceasta e auto-critica mea publica. Ma caiesc. Iarta-l pe porcul acesta si scrie-i!

UPDATE: Emma, furibunda, imi raspunde cu mult pathos, pe blogul prietenului Schwarzmann … aici.