Cum am devenit huligan

Nu, nu sunt Mihail Sebastian. Nu, nu sunt evreu si nici nu accept vreo prefata anti-phosphoreica la scriiturile mele. Cu totii stiti deja cine, ce si cum sunt. Da, eu, numai eu, atat, fara nici un comentariu ori adaugire, fara drept de recurs ori drept la replica. Lasand deoparte enumerarile acestea intr-atat de postmoderne (epitet care actioneaza pe post de vomitiv la nivelul sistemului meu digestiv-intelectual), doresc sa impartasesc o noua descoperire cu voi. Mentionez, bineinteles, ca nu fac acest lucru dintr-un mare altruism, dintr-o feroce exaltare civica ori dintr-un elan al iubirii mele (ne)tarmuite fata de aproapele meu, care sunteti - pardon, care este - voi.

Asadar, ce am descoperit? Dupa aproximativ un deceniu de atitudine anti-fotbalistica, anti-microbistica si anti-sportiva declarata, am descoperit recent ca jocul acesta nu intr-atat de detestabil. Ba chiar din contra, in anumite situatii e de-a dreptul agreabil. Am realizat ca ceea ce dispretuiam la fotbal era, mai degraba, stadiul de degradare la care societatea noastra minunat consumist-postmoderna il adusese: de la un joc, la un sport, iar apoi la o industrie … la o industrie de facut bani. Jucatori vanduti pe sume enorme, echipe devenite branduri si societati cvasi-comerciale, generatoare de profituri imense, altfel zis, fotbalul a incetat a mai avea orice in comun cu jocul initial, ajungand a fi o afacere extrem de atragatoare.

Venind la Cluj am dat ochii, volens nolens, cu hoarde infocate de suporteri ai “U” Cluj si CFR. Chiar daca nu am inteles nimic referitor la Ligi, Cupe, etape si alte prostioare birocratico-proceduralo-formale ale fotbalului, m-am uitat la cate un meci, pentru simpla dorinta de a vedea o intrecere sportiva corecta … si nu am vazut asa ceva. Bineinteles, simpatiile mele au cazut asupra “U”, negasind vreun motiv de a fi un fan CFR, avand in vedere ca nu sunt copil de sef de gara, maghiar ori elev la scoala de mecanici de locomotiva. Suporterii “U”, in majoritatea lor studenti sau fosti studenti ai universitatilor clujene, au stiut mereu sa isi sustina cu pathos echipa, fara nici un compromis ori dezamagire cand ea a cazut pas de pas spre retrogradare.

In afara acestor echipe aflate in prim-planul fotbalului clujean, am descoperit una care a dovedit a realizat un joc cu adevarat frumos, necazuta in tentatia profiturilor, mercantilismului ori consumismului ce domina scena sportiva actuala. Cine? Ei bine, sunt sigur ca nu ati auzit de formatiunea respectiva nici macar incidental. Se numeste CS Sanatatea Cluj si joaca in divizia C. Echipa de amatori, al carei patron/finantator este si jucator, CS Sanatatea a concurat de dragul jocului, al competitiei si al fotbalului. Galeria se auto-intituleaza Virusii Verzi. Nici un dubiu ca nu e o echipa destinata a face bani pe marile stadioane, ca nu e o echipa ce va juca cu Manchester sau Chelsea, dar Sanatatea e o echipa ce joaca frumos si joaca cu pasiune, iar acest lucru e tot ceea ce conteaza …

Virusii Verzi!