h1

“Cat timp vor exista sarbi, Kosovo va fi sarbesc”

18 februarie 2008

De mult timp Balcanii au jucat precum le-a fost cantat la trompetele strainilor. Acum, Balcanii danseaza cu atat mai abitir. Yugoslavia, cu toata mantaua ei rosie, a fost un stat puternic, un stat ce a impus respect. Bun, am inteles moftul si nevoia de autodeterminare a unor natiuni in cadrul ei. Zis si facut. Fiecare si-a tras o tarisoara ceva mai mare decat Republica de la Ploiesti si doar olecuta mai puternica decat Imperiul Utopic al prietenului nostru Vasile I Retrogradul. Nici macar acest fapt nu a fost suficient pentru strainii care au dus Balcanii la ruina, fie ei otomani, habsburgi, americani sau unionisti. Acum, dupa ce Yugoslavia a fost dezmembrata precum un puzzle fara noima, in mici ducate de carton, a venit si randul acestora sa fie rupte in triburi si tribulete.

Desi scopul proclamat al Occidentului este de a uni nenumaratele natiuni sub un singur stindard, globalist si globalizant, pare-se ca, in cazul Serbiei, interesele dicteaza frangerea in micute provincii. Un precedent pentru Balcani? In ritmul acesta de faramitare accelerata vom ajunge nici unde altundeva decat sa fim martorii renasterii statului-cetate, din indepartata Antichitate. Fiecare burg si burgulet, cu o populatie un pic mai mare decat o platforma petroliera, care e capabil de auto-guvernare se va transforma in stat independent si autonom. Aceasta este directia in care ne indreptam?

Garantiile pe care Occidentul le ofera noului stat Kosovo nu par a izvori decat din multiculturalism si toleranta prost-inteleasa ce domina cancelariile de la apus de soare. Se zice ca dragutii kosovari sunt o comunitate etnico-religioasa diferita in cadrul unei natiuni … asa, si? Criteriile acestea sunt cel putin insuficiente, daca nu chiar hilare. Oare Rusia cum ar arata daca le-ar lua in calcul? S.U.A.? Spania? Franta? Africa de Sud? Brazilia? China? India? Georgia? Moldova?

Un alt argument amuzant ar fi intaietatea “albanezilor” pe acele meleaguri. Sunt curios, in urma unei analize genetice, sa vad cat din substratul traco-ilir a fost prezervat in regiunea Kosovo. Argumentul cultural e discreditat ab initio, avand in vedere ca dominatia otomana in regiune a sters aproape in intregime orice urma a traditiei traco-ilire autentice, iar cazurile in care aceasta se face resimtita pe ici, pe colo sunt disparate si insignifiante in fondul principal al comunitatii actuale.

Permisivitatea si sustinerea activa a Occidentului fata de scindarea statelor nationale in structuri tribaliste, determinate de comuniuni conjuncturale ale elementelor etnico-religioase tinde sa fie propria cale spre pierzanie. In orice caz, poporul sarb are nu numai dreptul, ci si datoria de a se pregati din nou de lupta. Unde diplomatia a dat gres si va da din nou, doar armele pot grai. Luptator contra luptator, iar invingatorul ia totul. O lege dura, cruda, dar fireasca, intr-un astfel de context. Ar fi rusinos pentru un popor atat de mandru precum cel sarb sa stea pasiv intr-un cotlon al istoriei, privind resemnat cum o parte a teritoriului sau ii este extirpata fara mila. Indiferent de rezultate, lupta se impune. Cum bine zicea un comentator, “cat timp vor exista sarbi, Kosovo este sarbesc”.

Mai mult, independenta fortata a provinciei Kosovo aduce aminte de nimic altceva decat de infamul Diktat de la Viena. Si atunci, ca si acum, o tara a fost pionul unor puteri externe, un stat a fost dezmembrat impotriva propriei vointe, iar cei pagubiti nu au tras un foc de arma pentru apararea teritoriului rapit. Ce e interesant e ca, impotriva vointei statului roman de a recunoste independenta acestui stat-fantoma, partidul etnicilor maghiari - mari fani ai antenumitului Diktat -, UDMR, sustine in mod deschis secesiunea Serbiei. Ba chiar mai mult, o parte a membrilor acestui partid sarbatoresc impreuna cu albanezii, in Kosovo, declararea independentei. O atitudine dubioasa …

P.S.: ca o mica cireasa de pe tort, premierul statului fata-morgana Kosovo, Hashim Thaci, e un cunoscut terorist, condamnat odinioara la 22 ani de inchisoare in baza acestui temei;

UPDATE: trageti un ochi aici - o perspectiva maghiara asupra independentei Kosovo;

14 comments

  1. trebuie sa fim pragmatici. necunoscand situatia reala de la fata locului si plictisiti de o problema de kre ii doare in cot, americanii au zis sa incheie un capitol. rezumat: kosovo independent. incepe cosmarul.


  2. Un nou pas pe drumul palestinizarii Balcanilor.


  3. In aceste vremuri pasionante trebuie sa ciulim bine urechile si sa nu ne avantam in actiuni necugetate. Momentan, acesta este cel mai bun lucru pe care il putem face.
    Problema “atomizarii” in spatial European este pur si simplu o problema de buget, fiecare grup etnic doreste o mai mare autonomie financiara.
    Desigur mai sunt si alte aspecte oe care le-am tratat intr-un articol de pe blogul meu:
    *****CENZURAT de catre maretul Imperator. Pe anti-blog nu se face reclama.


  4. Tare bun post.

    Mie îmi pute a vechiul divide et impera. Bine, nici înainte nu era o mare forţă împotriva intereselor marilor puteri, dar măcar era onoare sârbilor (ca în 1999).

    Iar faptul că acum majoritatea diplomaţiolor spun că nu e nicio problemă, că nu e niciun precedent (de parcă am fi proşti) şi că nu e niciun atentat la pace şi stabilitatea continentului, mă duce cu gândul la ipocrizia lui Chamberlain, din 1939.

    Mare ţi-e grădina, doamne, da’ prea laşi toate bălăriile să crească! Of…


  5. Nu tin neaparat sa apar drept o figura care instiga la actiuni belicoase, insa pentru vecinii sarbi exista o singura cale, chiar daca aceasta ii va duce la pierzanie: lupta armata. E inadmisibil sa privesti cum o provincie este rupta din trupul tarii. Nu trebuie sa faca aceeasi greseala pe care am facut-o noi in urma Diktat-ului.

    Asadar, la arme, sarbi! :D


  6. Sunt complet de acord cu tine în privinţa rezistenţei armate.

    Consider că este de preferat o nimicire totală, în tranşeele războiului, decât o existenţă ciuntită. Tot pe linia aceasta, sunt foarte multe momentele în care îmi pare rău că românii nu au luptat împotriva ruşilor, în 1940, chiar dacă astfel, naţiunea noastră ar fi fost rasă de pe suprafaţa pământului, iar noi nu am mai fi existat. Cel puţin, românii ar fi ieşit într-un mod glorios din istorie.


  7. Exact. Gandim la fel in privinta aceasta :)

    Caci, vorba poetului:

    “Nu dor nici luptele pierdute,
    nici ranile din piept nu dor,
    cum dor acele brate slute
    care să lupte nu mai vor.”


  8. Stai putin, cum nu au tras un foc de arma?


  9. La cine te referi?


  10. “Mai mult, independenta fortata a provinciei Kosovo aduce aminte de nimic altceva decat de infamul Diktat de la Viena. Si atunci, ca si acum, o tara a fost pionul unor puteri externe, un stat a fost dezmembrat impotriva propriei vointe, iar cei pagubiti nu au tras un foc de arma pentru apararea teritoriului rapit.”

    Faci o comparatie aici. Dar si kosovarii si sarbii au tras destule focuri de arma si s-au incendiat reciproc suficient.


  11. Da, s-au intoxicat indeajuns cu plumb unii pe ceilalti. Eu ma refeream strict la momentul acesta, al declararii independentei “statului” Kosovo. Serbia, ca stat suveran nu a intreprins nici o actiune militara.


  12. ce mai spune presa: http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-01&id=233956


  13. [...] ogoranu, patapievici, revolutia din 89, tismaneanu |   Acum ceva vreme am fost martor la o discutie pe blogul Insurgiam. Se facea ca tovarasii Lucian Vasile si Phosphoros dezbateau problema [...]


  14. [...] ogoranu, patapievici, revolutia din 89, tismaneanu |   Acum ceva vreme am fost martor la o discutie pe blogul Insurgiam. Se facea ca tovarasii Lucian Vasile si Phosphoros dezbateau problema [...]


Scrieti un comentariu