Utopeşti şi câştigi!

Astăzi, la calendele lunii lui Februarius, concursul nostru de satrapii şi democraţii imperiale ia sfârşit. Admonestat de către concurenţi pentru întârzierea decernării premiilor (parcă din ele ar mânca), m-am decis, în cele din urmă, să demonstrez o adevărată flexibilitate neobişnuită pentru făptura-mi Imperială şi Divină.

Aşadar, măreţul divus Phosphoros, îndemnător la mari şi neverosimile tiranii utopico-virtuale, a decis ca premiul cel mare să nu fie un premiu, ci trei. Acestea nu vor fi ierarhizate, încît fiecare se remarcă din alt punct de vedere, iar o comparaţie între ele ar fi cel puţin hilară. Cu mare plăcere am observat rezolvarea cerinţelor cu străşnicie, dar şi o mare abatere din partea fiecăruia, abatere pe care nu o anticipam (la nivel ideatic), dar care s-a dovedit extrem de fructoasă. Totuşi, mirat de faptul că nimeni nu a notat vreuna dintre utopii, am decis să reneg acest public impasibil la viitorul utopic Europei şi să îl somez la o plecăciune vituală în faţa concurenţilor, pentru efortul depus.

Să nu ne mai lungim cu voroavele şi să purcedem la premierea vajnicilor utopişti.

Aşadar, Io, Phosphoros Împărat şi Crai al Imperiului Revoltei, decernez premiul pentru cea mai armonioasă utopie, nimănui alteia, decât Ioanei, Imperatrix Europae, mare ocârmuitoare de La porţile Orientului. Şi da, deşi premiile nu sunt ierarhizate, am pus-o pe ea prima fiindcă sunt un sexist retrograd care mai crede în principiul că doamnele trec primele. Menţionez totodată faptul că satrapia ei tradiţională m-a cucerit de la început şi, deşi partea economică a fost mai mult sau mai puţin în plop, organizarea politică şi socială a fost la înălţime. Felicitări!

Mai apoi, Io, Phosphoros Voievod şi Domn oţios, îl cadorisesc pe numitul Machiavellian cu premiul pentru cea mai realistă şi aplicabilă utopie, maestru incontestabil al paradisurilor economice şi sociale cvasi-libertariene. Trebuie să menţionez că utopia zămislită de el a condus fără nici un dubiu la capitolul orânduirii economice. Felicitări!

Ultimul, dar în nici un caz cel din urmă, prietenul Theo, mare grof drojdier, primeşte respectul meu absolut şi premiul pentru cea mai inventivă şi echilibrată utopie. Nemaipomenit de ingenios, Fritz-ul nostru de România a creat o Europă echilibrată politic, social şi economic, condusă admirabil şi fără gargare umanist-egalitariste. Felicitări!

Pentru ceilalti doi concurenţi (Maria Barbu şi Daniel Octavian) regret că nu pot oferi premii propriu-zise, încât nu au urmat indicaţiile noastre imperiale, însă îi felicit şi îi invit să participe pe viitor la alte anti-lepşe fosforeice.

Bun, bun, bun … acum banuiesc, materialiştilor, că vreţi să vă vedeţi premiile. Zis şi făcut. Un Imperator nu rămâne niciodată dator. Am decis să achiziţionez nişte buchiseli, cărţulii nu prea trendi şi care sper să vă placă. Pentru concurenţii cu care voi reuşi să mă întâlnesc personal săptămâna viitoare, se mai include în premiu şi o doză zdravănă de alcoale (amice Theo, îmi cer scuze că nu îţi pot trimite şi ţie, însă nu am încredere în Poşta Română … rămâne să dau un chef etilic si elitist în cinstea matale când treci pe la Cluj sau când păşesc eu prin capitală, parol!).

Iată cele trei daruri imperiale:

.

Pentru Ioana, avand în vedere domeniu-i de referinţă, avem:

.

.

Pentru Machiavellian, ceva care sigur îl va atrage prin fineţea alegoriei şi a metaforicii istorice elaborate:

.

.

Iar pentru Theo, am găsit un dizident (dar unul adevărat, nu cum avem noi pe-aici) polonez, foarte interesant:

.

P.S.: Theo, te rog trimite-mi adresa ta dâmboviţeană pentru a reuşi să îţi expediez coletul.