Utopisti din toate tarile, uniti-va!

Prin decret imperial, astazi se incheie perioada pusa la dispozitie pentru a finaliza Utopia personala de dominare a Europei fictive. Raspunsurile la anti-leapsa lansata de mine au fost variate, inventive, o adevarata placere in a le citi. Astfel, contrar asteptarilor mele, am descoperit ca majoritatea indivizilor nu sunt niste despoti avizi de putere suprema, iar unii se dovedesc a fi lipsiti chiar si de cea mai mica “vointa de putere”. Desi un pic dezamagit de acest fapt, am constatat ca exista exceptii majore care distrug regula.

Am putut observa o mare creativitate, mulata pe principii politice si economice extrem de eterogene, dovedita de toti participantii la pseudo-concursul meu de utopii personale. Ceea ce mi se pare relevant e ca multi dintre participanti au zamislit un astfel de sistem, prielnic individului nu doar atunci cand se afla in maretul Tron imperial, ci si ca simplu subiect al ordinii statale de drept. Din punct de vedere cronologic, se poate observa ca sistemul Ioanei este cel mai reactionar (si folosesc cuvantul respectiv cu cea mai mare apreciere si admiratie), al Mariei Barbu cel mai apropiat de contemporaneitate, iar al lui Mihai si al lui Theo sunt sisteme deosebite de inventive si futuriste; Daniel Octavian a conceput ceva, dar nu cred ca se poate numi sistem. Astfel, cei care au realizat proiectul sunt, in ordine cronologica: Mihai, Theo, Daniel Octavian, Maria Barbu si Ioana.

Dupa cum am promis, rezultatele competitiei sunt centralizate in aceasta pagina, si vor fi disponibile spre votul populatiei din blegosfera timp de o saptamana. Sistemul pe care eu il propun este sa oferiti o nota de la 1 la 5 (5 fiind cea mai mare), in functie de preferinte. Nu e neaparat sa motivati alegerea si notarea acordata, dar ar fi util atat pentru participanti, cat si pentru mine. Mentionez ca voi lua voturile voastre in considerare, dar im rezerv un drept absolut si imperial de veto in premierea celei mai bune Utopii. Totodata, vazand realizarile fiecaruia, am decis ca premiul sa nu fie unul, ci trei. Veti vedea la timpul potrivit care sunt categoriile nominalizate.

Lectura si analiza placuta!


Utopia nr. 1 – Mihai (degeabatologie)

Republica de aur a machiavellianului

Cum ar fi o republica inventata si condusa de machiavellian? Sau stat? Sau imperiu? Sau confederatie intergalactica de stele independente? Asta vrea sa stie domnul Phosporos, cel aducator de lumina si degraba varsatoriu de sange vinovatu. Ni se cere sa dam cat mai multe (dar nu prea multe) detalii despre administrarea politica/economica/sociala.

Asa ca, pe urmele contopistilor, um, utopistilor Campanellisti si Moristi, machiavellianu’ va propune o republica, organizatia in felul urmator:

Politico-administrativ:

• federalizare administrativa. Intotdeauna am considerat ca organizarea in grupuri mai mici poate rezolva mult mai bine problemele locale.
• separarea puterilor in stat ramane (legislativ, executiv, juridic). La fel si separarea religiei de stat. In schimb, Parlamentul ar fi unicameral, locurile disponibile pentru reprezentantii plebei reduse, salariile mari si penalizarile pentru porcarii uriase. Absenteismul peste 5% se amendeaza cu 30 de procente din remuneratie pentru fiecare 5% absente in plus, iar gafele palinco-caltabosice sau orice alt fel de hotie marsava se rezolva prin amendarea cu un numar de salarii sau cu pedeapsa capitala, in functie de gravitatea situatiei. Parlamentul numeste guvernul.
• varsta legala pentru vot 21 de ani. Numarul de voturi pe care il primeste fiecare individ il vezi intr-un articol anterior.
• liderul suprem sunt eu, evident. Si nu sunt ales, din nou evident. Prerogativele sunt putine si eu actionez mai mult ca factor de stabilitate/coercitie: poate dizolva guvernul/parlamentul. De asemenea, nici o condamnare la moarte nu se face fara permisiunea imperatorului. Liderul isi alege si succesorul, care are aceleasi responsabilitati ca si el. Daca liderul nu isi gaseste un succesor si moare, poporul poate alege un succesor (pe viata) sau poate opta pentru absenta unui lider minimal cum am fost eu. Foarte important: liderul suprem nu se hraneste din taxe ci se descurca prin afaceri in afara tarii. Cel mai important: liderul machiavellian trebuie perceput ca un “frate mai mare” sau “tata” care vegheaza asupra bunastarii fratiorilor/copiilor sai, dar care nu intervine decat in cazuri de forta majora.
• micsorarea maxima a taxelor, pe venit, pe profit si chiar pe import. Anticipand putin organizarea economica: statul privatizeaza scolile in mare parte, sistemul de sanatate in intregime, sistemul de pensii, et caetera. Raman in subordinea statala: armata, sistemul juridic, politia, drumurile/sosele existente deja. De asemenea, resursele de apa raman in proprietatea statului, nu se vand niciodata, se pot doar concesiona.
• cheltuielile pentru armata vor creste mult. Logica acestui fapt e simpla: Pentru a asigura pacea trebuie sa te pregatesti intotdeauna de razboi. Si pana la urma si un razboi “rece” este mai bun decat unul “de’adevaratelea”.

Provocarea data de insurgiam continua astazi cu articolul despre economie (vezi si partea I, politicul). Articolul trebuia sa vina mult mai repede, in prima instanta, dar stiti cum e cu lenea. Iar in a doua instanta era programat pe ieri/alaltaieri, dar aici e vina providerului care mi-a servit internet doar cu lingurita.Asa ca sa-i dam bataie:

Economia republicii

• dupa cum spuneam si in partea anterioara, spitalele se privatizeaza intregime, sistemul de pensii la fel, scolile intr-o mare parte. De asemenea, odata cu privatizarile scadem si taxele (ghici de ce).
• Resursele de apa raman in posesia statului. Ele se pot concesiona de catre privati.
• Drumurile publice actuale raman in posesia statului. Privatilor li se ofera dreptul de a construi drumuri interurbane, iar pentru utilizare pot percepe taxe. De asemenea, privatii pot construi cai ferate/monorail.
• Scadem taxele vamale deoarece nu are rost sa subventionam industriile locale falimentare pe banii cetatenilor nostri.
• Se scad limitele maxime admise ale aditivilor alimentari. Acest lucru va stimula productia de mancare de calitate superioara si, prin scaderea termenelor de valabilitate, va incuraja productia locala de alimente in dauna companiilor gigant. Pe de alta parte, companiile exportatoare pot sa isi continue productia de alimente bogate in aditivi cu conditia de a nu le vinde pe piata locala. Probabil ca dezavantajul pe termen scurt ar fi o crestere in pretul alimentelor de baza, dar pana la urma s-ar ajunge la un echilibru cu salariile. De asemenea, un avantaj indirect ar fi cheltuieli mai mici pentru sanatate.
• un sistem de sanatate privat care investeste continuu in tehnologie noua si este sustinut de un sistem de asigurari private ar duce la saltul calitatii de viata intr-un timp relativ scurt (cativa ani/zeci de ani).
• spre deosebire de legislatia actuala romaneasca, indivizii care detin terenuri ar avea in posesie si resursele subsolului. Exceptie resursele de apa.
• politica de moneda: retragerea incet de pe piata a monedei nationale si desfiintarea bancii centrale. Fortarea scaderii inflatiei la cote de sub 1%. Privatii primesc dreptul de a bate moneda in doua feluri: ori creaza moneda din cantitati declarate de metal pretios (aur si argint), ori emit moneda de hartie/metal nepretios pe care o rascumpara la cerere cu valoarea fixata in metal pretios. Frauda de moneda se transforma urgent in pedeapsa capitala (inclus tiparirea de moneda fara acoperire in aur/argint, sau asa numitele “rezerve fractionare”).
• eliminarea subventiilor pentru agricultura si a esalonarilor de taxe.
• legislatie anticartel/antimonopol.
• angajatorul are discretie totala in privinta angajarii. Acesta poate discrimina pe baza de sex, orientare sexuala, rasa, etnie, handicap, etc. Explicatia este simpla: daca posibilul-angajat refuzat la cheremul angajatorului este mai prost pregatit decat alt potential angajat, angajatorul nu pierde nimic. In schimb, daca este mai bun, angajatorul risca sa-l trimita la competitie, deci trebuie sa-si chibzuiasca bine decizia. De asemena, angajatorul nu poate fi acuzat de “hartuire sexuala”, iar proprietarul este liber sa-si alege clientela riscul unui absurd proces “contra-discriminarii”.

Acum ca am terminat cu partea politica si cea economica a utopiei putem merge mai departe inspre organizarea sociala. Andante.

Organizarea sociala:

• libertate tuturor religiilor, daca acestea respecta legile statului, evident. In privinta religiilor “oficiale”, nu exista asa ceva. Daca o religie graieste adevarul, ea se va impune prin forta adevarului sau. Daca nu reuseste sa se impuna, atunci asta este. Credinciosul este liber sa-si aleaga calea, iar daca nu este cea adevarata, el va suferi si atat. De asemenea, statul nu subventioneaza religii.
• legalizarea consumului de droguri de risc inalt. Tot mai multe studii recente au aratat ca exista o importanta componenta genetica in consumul/dependenta de droguri. Astfel, supradozele ar face o mica triere in populatie. Statul nu se ocupa de dezintoxicari.
• completare la punctul anterior: un regim mai avansat de control al distributiei de medicamente. Antibioticele si multe chimioterapice, antidepresivele, antialgicele puternice, etc se dau numai cu prescriptie medicala. Pedeapsa dura alfel.
• drept la proprietate garantat prin Constitutie. Proprietarul poate sa-si apere posesiunile cu ajutorul armei.
• drept de port-arma putin reglementat. Viitorul purtator trebuie sa faca un examen psihiatric/psihologic anual. Portul de arma in timpul consumului de alcool sau droguri se pedepseste cu inchisoare si confiscarea armei.
• casatoriile sunt intre un barbat si o femeie, atat, fara comentarii. De asemenea, infierea copiilor de catre “cupluri” homosexuale interzisa, din nou fara comentarii.
• dreptul la libera exprimare ridicat la rang foarte inalt. Exceptii: incitare la violenta imediata. Nota: prin “libera exprimare” nu inteleg grafitti pe pereti publici sau muzica data la maxim la 3 dimineata.
  
• completare la punctul anterior: nu exista “istorie oficiala”, “stiinta oficiala” ci doar acelea care se pot impune prin metoda stiintifica. Oamenii de stiinta, psihologii, politicienii pot nega teorii stiintifice, genociduri, etc fara pericolul inchisorii. Singurul risc pe care si-l atrag este oprobiul social.
• dreptul la eutanasiere. Doritorul poate sa decida pentru el insusi. In cazul unui membru de familie care duce o viata de leguma, pot decide doar rudele directe (parinti, frati, copii, sot(ie)) pe baza unui vot. Numarul de voturi pe care il primeste fiecare este acelasi ca la votul pentru Parlament.
• interzicerea avortului, exceptie daca pune in pericol viata mamei sau daca se stie cu siguranta ca va iesi mort. Sarcinile rezultatel dintr-un viol nu sunt o exceptie. Copilul trebuie sa aiba posibilitatea de a se naste si confrunta cu lumea inconjuratoare si doar el poate decide daca vrea sa traiasca sau sa moara.

Utopia nr. 2 – Theo (drojdia)

Planul de reformare a Europei unite fictive

Ca răspuns al anti-lepşei lansate de Phosphoros, public pe ultima sută înainte de 1 ianuarie planul de reformare a Europei Unite pe următorii 10 ani.

Eu, Împăratul unic şi intangibil al Europei Unite, de la Atlantic până după Urali, prezint prim-consulului în acest comunicat planul de reformare totală a infrastructurii Imperiului. Schematic, incomplet, nefinisat şi deschis la noi idei, planul poate fi urmărit mai uşor cu ajutorul unei scheme triunghiulare a noii structuri sociale:

Sistemul este unul bazat pe evoluţia socială, egalitatea în drepturi şi importanţă a claselor, unicitatea individului şi dreptul de afirmare al acesteia.

a. Elita societăţii este conştientă de responsabilităţile sale şi face concesii spre binele bazei societăţii(tot ce se află sub a.). Virtuţile ce caracterizează indivizii acestei clase sunt modestia, cultura, aspiraţia. Ipocrizia la nivel public este considerată crimă şi se pedepseşte după caz prin intermediul unui set complex şi specific de legi.

b. Clasa cu influenţe comuniste preia se bazează pe un cod ideologic inspirat din comunism, cu precădere din teoria iniţială şi din modelul chinez, prelucrată de conducătorii ideologi ai Imperiului în scopuri economice şi pentru a fi compatibilă cu restul claselor din sistem. Între b. şi 1 sau 3 există un permanent flux.

c. Clasa cu influenţe capitaliste preia se bazează pe un cod ideologic inspirat din capitalism, cu precădere din teoria iniţială şi din modelul american, prelucrată de conducătorii ideologi ai Imperiului în scopuri economice şi pentru a fi compatibilă cu restul claselor din sistem. Între c. şi 1 sau 3 există un permanent flux.

d. Microsocietate izolată, “carceră” socială primitivă unde sunt izolaţi infractorii de orice fel. Aceasta este independentă financiar şi controlată militar de către Imperiu. Microsocietatea d. mai are şi rolul de câmp experimental pentru ideologii sociali ai imperiului.

1. Clasa ţărănimii, formată din indivizi necultuvaţi ce se ocupă cu agricultura şi industria la nivel de bază ca muncitori. Se bucură de privilegii speciale, de respect şi recunoştinţă din partea celorlaltor clase şi de dreptul de emancipare către 2. Individul are dreptul de a migra treptat spre una dintre clasele de influenţă.

2. Clasa diletanţilor, formată din indivizi ce se bucură de o maximă libertate de decizie în evoluţia socială. În această fază individul alege la evoluţia cărui domeniu vrea să contribuie. În momentul în care individul depăşeşte condiţia de diletant în mai mult de un domeniu, evoluează automat spre 3.

3. Clasa individului mulţumit de condiţia sa, ce nu are obligaţia şi nu este încurajat să evolueze în plan social către 4. Aceasta poate fi considerată o clasă a familiştilor, şi este parte esenţială alături de 1, b şi c în economia statului. Individul are capacitatea intelectuală de a asimila paralel ideologiile b şi c, însă are dreptul de a migra total spre una dintre cele două clase de influenţă.

4.Treapta de evoluţie spre elită este o clasă socială aparte în care individul are obligaţia de a presta o activitate academică intensă. Independenţa sa este limitată iar motivaţia conducerii asupra sa este foarte puternică. Indivizii remarcaţi ai elitei în cadrul unui sistem de evaluare complex evoluează spre a.

z. Conducerea supremă a Imperiului va consta într-un for de oameni de geniu necunoscuţi publicului aleşi de actualul Împărat, ce se va alătura clasei a. după reformă. Evoluţia spre z. va avea un caracter de tip masonic, această pseudo-clasă fiind non-transparentă. Legea autoimpusă şi permanentă interzice clasei z. orice fel de abuz, viaţa conducătorilor fiind una retrasă, modestă şi fără alte privilegii sau motivaţii în afară de putere. Membrii clasei z. involuează la alegere spre orice clasă socială, păstrând statului de individ al pseudo-clasei z. strict secret şi cu caracter pur formal.

Note:

* Fiecare clasă se bucură de privilegii specifice şi nu este încurajată să evolueze în sistem.

* Echilibrul demografic dintre clasele clar definite 1, 3, (b şi c) şi a se stabileşte în funcţie de starea sistemului şi de premisele economice şi se reglează aproximativ prin restricţii anuale ale natalităţii pentru fiecare clasă în parte.

* Bolile genetice anulează dreptul de reproducere al individului ce le deţine.

* În societatea de bază funcţionează permanent şi controlat organul social de motivaţie.

* Organele non-violente de propagandă şi manipulare superficială funcţionează doar la nivelul clasei 1.

* Crime cu pedeapsă capitală sunt: corupţia, extremismul şi conflictele premeditate între clase.

* Sistemul este unul maleabil, evolutiv, “cameleonic”, clasa elitistă având obligaţia de a găsi şi propune soluţii spre perfecţionarea sistemului.

* Primele două instituţii în stat sunt Şcoala şi Poliţia.

* Clasa elitistă nu va fi niciodată considerată superioară sau promovată ca atare.

* Permanent sunt motivate şi menţinute relaţiile dintre clasele de bază şi cea elitistă.

* Sunt acceptate subdiviziuni culturale sau etnice ale claselor, cu obligaţia supremă a unui caracter non-separatist şi non-violent. Această decizie are strictul scop de a încuraja dezvoltarea culturilor specifice(ex.: tradiţii, limbă etc.).

Politica militară:

Imperiul nu va acţiona armat decât ca răspuns al unor provocări sau abuzuri politice ori militare internaţionale.
Marii aliaţi militari ai Imperiului sunt Imperiul vecin Rus şi Imperiul Chinez. (şi enclava Imperiului Utopic al Balcaniei desigur)
Armata este formată dintr-un nucleu de militari de carieră şi din toţi bărbaţii apţi de luptă din orice clasă.

Planul se va aplica treptat ca adaptare a actualului sistem în etape ce vor fi stabilite de Consiliul Imperiului.

Utopia nr. 3 – Daniel Octavian

Reichul de o mie de ani sau Cetatea Soarelui?

Un lucru pe care mi-l propusesem de mai multa vreme este sa scriu ceva impreuna cu prietenul Moshe. Cred ca, fara sa ne dam seama, am si facut-o pana acum. Comentariile lui Moshe completandu-ma in nenumarate ocazii, inspirat si oportun. Si nu de putine ori depasindu-ma chiar in inspiratie.

Acum insa mi se iveste prilejul de a face asta premeditat. Confratele Insurgiam propune o pseudo-leapsa, cu note vagi de comisie constitutionala si comitet de stat al planificarii. Altfel interesanta. Ne invita Insurgiam sa ne oranduim propria Utopie sau Reich de o mie de ani, ori doar vremelnic Eretz, dupa minte si pricepere. Fire generoasa, ne lasa sa ne alegem propria forma de guvernamant, propriul sistem politic etc. Dar libertatea asta de alegere e doar asa un moftulet, cand de fapt Insurgiam ne pofteste sa devenim degraba niste Hitlerica virtuali, un fel de Iosif Visarionovici pixelati sau macar niste Basescu binari:

“eşti un Imperator absolut şi întrupezi sinteza celor trei puteri din stat: eşti primul dintre legislatori, primul dintre magistraţi şi primul dintre executori.”

Tentant! Dar primul lucru pe care l-as face ca “Imperator absolut” ar fi sa renunt la calitatea de prim legislator, magistrat etc.

Oricum si absolutismul asta e doar aparent de vreme ce mai la vale Insurgiam ne anunta ca trebuie sa raportam ( asa Imperatori absoluti cum ne aflam) celui mai apropiat dintre subalterni ( o fi Nuti din parcare?).

Depasind faza carcotelilor si cugetand la propunerea amicului Inusrgiam zic: de ce nu? Ia hai sa purcedem in mizantropia noastra la torturarea unui popor de lemingi 101101101101111110101011. Dar asta doar daca se prinde si fratele Moshe. Ce zici Moshe, te prinzi sa-mi fii tovaras intru ocarmuirea reichului socialist?

Utopia nr. 4 – Maria Barbu

Romania mea ideala

Am luat de la Phosphoros aceasta anti-leapsa, mai ales pentru ca mi se pare ca pica foarte bine pe momentul acesta de leadership politic super-catastrofal al Romaniei. Redau mai intai textul, ori pretextul (sic!) de la care am pornit:“Să presupunem că eşti marele, unicul şi grandiosul Imperator al unei utopice, virtuale şi latente Europe unite … de la Atlantic, până hăt departe la Urali. Tronezi maiestuos în Polis-ul aflat în inima Imperiului, mai precis pe plaiurile mioritice şi trebuie să îţi stabileşti planul pe următorii zece ani. Planul tău de guvernare poate cuprinde orientări în toate domeniile, având în vedere că eşti un Imperator absolut şi întrupezi sinteza celor trei puteri din stat: eşti primul dintre legislatori, primul dintre magistraţi şi primul dintre executori.Tu trebuie să predai raportul acesta celui mai apropiat subordonat, să-i spunem prim-consul al Imperiului. Organizat după structură cvasi-romană, domeniul tău are nevoie de nişte linii generale de funcţionare, nu de detalii (de acestea se vor ocupa funcţionarii mai mărunţi). Planul ar trebui să conţină cam trei linii principale, dar nu se limitează neapărat la acestea, şi anume:

• organizarea politico-militară a întregului Imperiu şi relaţia sa cu provinciile administrative;
• organizarea economico-comercială;
• organizarea socio-culturalo-religioasă;”

Pentru ca este vorba de o anti-leapsa, NU voi respecta ceea ce se spune in textul de mai sus. Nu cred ca Romania mea are nevoie de vreo forma de absolutism, nici macar intr-o asemenea domnie imaginaro-ideala! Asa incat va voi propune FORMULA MEA.

Deci, voi incepe domnia mea, ca Regina Maria a Romaniei ideale. Dupa cum ati inteles, Romania mea ideala face parte dintr-o structura confederativa care cuprinde totalitatea Europei. Aceasta structura ii permite Romaniei sa fie o monarhie deschisa catre formula democratica parlamentara, iar primul-ministru e ales dintr-unul din cele doua partide mari care se confrunta mereu, unul fiind de centru-stanga, celalalt de centru-dreapta. Sublinez mereu acest element de centru, pentru ca nu imi plac manifestarile politice extreme.

Toate confruntarile electorale se fac mai intai in cadrul fiecaruia dintre partide, in interiorul lor avand loc alegeri directe pentru desemnarea celui mai bun candidat, care trebuie sa aiba un sprijin popular de larga majoritate si sa fie o personalitate puternica si pozitiva. Se impune examenul psiho-psihiatric al candidatilor, pentru a nu avea supriza de a ne trezi cu vreun lider politic paranoic, schizofrenic sau cu pulsiuni criminale.

Romania mea ideala are un Parlament bicameral de care este foarte mandra, pentru ca in Camera inferioara sunt parlamentari alesi, in timp ce Senatul, care este Camera superioara, este alcatuit din personalitatile intelectuale de elita ale tarii.

Guvernul este condus permanent de un prim-ministru serios si implicat, care are o totala autoritate. El isi foloseste autoritatea pentru a impune ministri valorosi si competenti, pe care ii sustin si eu fara nici o retinere. Intre mine, ca sef al Statului si primul-ministru raporturile sunt foarte cordiale si pline de respect. Tot ce ii cer unui prim-ministru este ca situatia tarii sa fie echilibrata politic, sa existe o situatie economica buna, societatea sa functioneze corect in toate compartimentele ei, iar pretentia mea este ca accentul sa cada pe un sistem performant de educatie si pe un program de sanatate nationala bine pus la punct si urmarit cu asiduitate.

Justitia functioneaza perfect in Romania mea ideala. Nimeni, niciodata, nu pune la indoiala vreo sentinta, pentru ca exista un respect aproape mistic pentru respectarea legii si pentru onestitatea desavarsita a actului juridic. Acest fapt a determinat scaderea drastica a delincventei si a instaurat in societate primatul legii. Nu se cunosc nici un fel de cazuri de coruptie ori de incalcare a legii, pentru ca sunt la fel de dur sanctionati si inaltii demnitari si simpli cetateni.

Romania ideala nu are armata proprie ci face parte dintr-un sistem de aliante, care functioneaza pe intregul continent confederat. Ceea ce face ca Romania mea ideala sa aiba o pozitie deosebit de respectata in intreaga confederatie este faptul ca promovaza cu asiduitatea cercetarea de varf in toate domeniile tehnologiei, inclusiv militare, fiind de obicei prima in gasirea unor solutii novatoare. Inteligenta romaneasca a devenit un brand de tara care aduce mult mai mult profit decat orice altceva.

Mai e ceva. Religia Romaniei ideale este o religie libera, nu este controlata de Stat. Tot ce ma intereseaza este ca formulele religioase adoptate de cetatenii tarii sa sublinieze in permanenta valorile morale si spirituale care fac din fiinta umana o fiinta superioara tuturor celorlalte. Apelul la constiinta, respectul principiilor moralei indiviuale si ale moralei publice sunt cele care le sunt inspirate cetatenilor nostri, inca de la o varsta foarte frageda, atat in familie cat si in toate formele de invatamant, fie acesta prescolar sau scolar.

Si, pentru ca sunt o Regina ideala a unei Romanii ideale, si accept democratia participativa ca formula subtila, astept sugestiile voastre pentru a imbunatati oricare dintre aspectele sau domeniile despre care v-am vorbit.

Utopia nr. 5 – Ioana (laportileOrientului)

Imperiul meu

Insurgiam, ca un anti-blogăr ce este a reuşit să creeze o adevărată anti-leapşă. Cum am amânat ceva vreme rezolvarea ei, mă gândesc că e timpul. Pe scurt, se face că eu am un imperiu – tătă Europa. Să vedem ce mai rămâne din el după ce îl organizez.Organizarea politică:

• Imperiul c’est moi. Aţi ghicit, conducător absolut. Mă aflu în vârful ierarhiei politice, dar şi a celei religioase. Succesunea la tron o decid tot eu, printr-o practică de asociere la conducere încă din timpul vieţii mele a celui pe care îl vreau ca urmaş. Poate fi din familia mea, dar şi de aiurea, oricum nimeni nu are dreptul să îmi conteste alegerea. Doar în cazul în care, din motive neprevăzute, la moartea mea nu există un urmaş ales de mine, acesta se va alege din cadrul familiei mele după regulile obişnuite în monarhiile ereditare.
• Organizarea politică este cvasi-federativă: în provincii, fără ca acestea să aibă putere de decizie în problemele importante. Provinciile se calchiază pe statele naţionale existente anterior transformării Europei în imperiu. România, ca provincie centrală, se află sub directa mea conducere şi evident că astfel este privilegiată.
• Provinciile sunt conduse de persoane numite de mine. Persoana trebuie însă să fie originară din provincia respectivă. Conducătorul provinciilor poate fi ajutat de organisme consultative alese de el. Puterea de decizie, am spus deja, este limtată: organizarea aplicării normelor edictate de la centru, ţinând cont de specificul provinciei şi decizii asupra unor chestiuni minore, care interesează strict provincia. Cine face porcarii în provincia pe care o conduce plăteşte cu capul. Şi asta e valabil pentru corupţia şi subminarea statului în orice funcţie publică.
• Puterea legislativă: există un parlament bicameral şi exist eu. O cameră a Parlamentului este aleasă prin vot care nu este universal, pentru că sunt excluse femeile, şi nici egal, pentru că depinde de clasa socială şi de merite. Şi depinde tare mult: practic, votul unui neica-nimeni de la colţul străzii valorează cam de 100 de ori mai puţin decât votul unui nobil. Se votează de la 21 de ani. Senatul este compus din membrii de drept, respectiv cei mai importanţi oameni din Imperiu (a se vedea pe parcurs câteva exemple).
• Legile sunt adoptate de către Parlament, puterea de decizie a celor două camere este egală, eu am drept de veto absolut. Iniţiativa legislativă îmi aparţine mie şi Senatului, în chestiunile mai puţin importante.
• Tot eu pot reglementa orice domenii prin edicte, având forţă juridică superioară legilor.
• Puterea executivă: Consiliul de Miniştri şi cu mine. Consiliul e ales de mine, fiind format în principal din specialişti care mă pot ajuta să iau decizii în puţinele domenii la care nu mă pricep.
• Administraţia se ocupă de aplicarea legilor. Accesul în funcţiile publce se face pe merit. Funcţiile înalte sunt rezervate celor din clasa nobiliară deci ocuparea lor poate aduce cu sine intrarea în această clasă.
• Puterea judecătorească se realizează prin instanţe de judecată. Se va acorda însă o deosebită atenţie pregătirii judecătorilor şi respectabilităţii lor. Practic, cei mai buni jurişti trebuie să fie judecători, ceea ce va fi încurajat prin statutul social de care vor beneficia şi prin câştig. Cum legile vor fi puţine şi generale, judecătorii vor avea o libertate destul de mare în a le interpreta şi aplica. Nu este obligatorie respectarea precedentului judiciar, dar este bine ca instanţele inferioare să o facă pentru a nu le fi desfiinţate hotărârile.
• Politica externă este coordonată tot de către mine. În principiu, atât timp cât celelalte ţări nu mă deranjează cu nimic şi nu îmi ameninţă Imperiul vor fi trataţi cu o perfectă indiferenţă.
• Armata e formată, în principiu, din soldaţi plătiţi. Membrii Marelui Stat Major fac parte din Senat şi sunt aleşi de mine care, de fapt, am şi comanda supremă a Armatei. A face parte din Armată asgură un anumit statut social. Gradele superioare sunt formate numai din nobili, astfel încât serviciul militar devine o cale de a urca spre această clasă socială.
• Biserica nu e separată de stat. Membrii Înaltului Cler fac parte din Senat. Despre diferitele religii voi vorbi la domeniul social, mă limitez să menţionez că religia oficială este creştinismul ortodox dar cu o deschidere mult mai mare spre celelalte religii tradiţionale. Se păstrează organizarea tradiţională a Bisericii ortodoxe, cu singurul corectiv că Patriarhul e ales de mine, că doar sunt conducătorul suprem al Bisericii.
• Biserica are dreptul să se opună unor reguli edictate de stat care intră în contradicţie cu perceptele ei. De asemenea, membrii clerului vor fi implicaţi în administraţie şi în alte acţiuni statale. Ea va fi finanţată în principal de donaţii dar acestea pot veni şi din partea bugetului de stat.

Organizarea economică, aşadar. De data asta nu mă pricep nici cât negru sub unghie, aşa că voi fi concisă:

• Principalele domenii ale economiei se organizează, fiecare, în câte o breaslă. Acestea vor funcţiona democratic, pe baza votului. Votul este egal, pentru a încuraja micii întreprinzători . Breslele vor fi conduse de organe proprii, cu anumite puteri normative în cadrul breslei respective. Cei din vârful ierarhiei fac parte de drept din Senat. Sistemele de asigurari sociale vor functiona tot in cadrul fiecarei bresle in parte, la fel si pensiile sau sanatatea.
• Apartenenţa la breaslă nu este obligatorie. Totuşi, este rentabilă deoarece, pe lângă avantajele pe care le oferă acestea în sine, vor exista şi avantaje din partea statului, acordate celor care aparţin unei bresle. Acestea constau în impozite foarte scăzute.
• Rămân în afara breslelor profesiunile liberale şi agricultura. Aceasta din urmă depinde direct de stat, care va încuraja micii producători. Pentru a primi “încurajările” respective, formate în principal din scutire de la plata oricăror impozite, şi nu din subvenţii, trebuie să practice o agricultură strict ecologică.
• Moneda este din aur, valoarea ei fiind intrinsecă. Ea este bătută exclusiv de către stat.
• Băncile şi tot ce seamănă a cămătărie e interzis.
• Principala bogăţie este pământul. Operaţiunile juridice cu pământ sunt supuse unor reguli severe în ceea ce priveşte capacitatea de a le realiza.
• Veniturile statului vin, în principal, din exploatarea bunurilor sale şi, în subsidiar, din impozite. Ca principiu, impozitele vor fi cât se poate de scăzute. Cu excepţia unora extraordinare, cum ar fi pentru cei ce nu aparţin breslelor.
• Taxele vamale sunt ridicate, cu excepţia celor asupra bunurilor care nu se produc în Imperiu.

După ce am văzut cum stăm cu politica şi cum ne zbatem cu economia, e timpul părţii sociale:

• Societatea e împărţită în clase sociale, conform tipurilor tradiţionale indo-europene oratores – bellatores – agricultores, adaptate puţin condiţiior. Acceptând faptul că cineva s-ar putea naşte într-o clasă socială care nu îi corespunde, permit existenţa unei permeabilităţi a limitelor dintre clase, posibilă în contextul respectării anumitor reguli. Mişcarea este posibilă în orice sens, nu numai în cel ascendent.
• Clerul este formată din toţi reprezentanţii relgiilor tradiţionale, indiferent că sunt asceţi sau diferiţi maeştrii de cult. A face parte din această clasă presupune a avea anumite atribuţii specifice în cadrul religiei respective, diferite de cele ale practicantului obişnuit. În cadrul acestei clase se va respecta o ierarhie dată de poziţia în ierarhia instituită de religia din care clericul face parte.
• Nobilimea este formată din cei născuţi nobili şi care nu au trecut în altă clasă socială şi din cei care, prin merit, au fost înnobilaţi. Este legată de stăpânirea unor pământuri, întrucât ele conferă titlul nobiliar. Sunt în principal oameni de stat, militari sau cărturari. Au dreptul de a-şi administra pământurile, dar orice operaţiuni comerciale sau muncă salariată, cu excepţia celei din cadrul aparatului de stat le sunt interzise. Sancţiunea este decăderea în clasa a treia. Titlurile nobiliare respectă o ierarhie.
• A treia stare este formată din ţărani, comercianţi, muncitori. De aici fac parte şi cei care sunt momentan fără ocupaţie, dar fac eforturi pentru a-şi găsi una.
• Cei care nu se înscriu în nici una dintre cele trei clase reprezintă un fel de paria, având drepturi minime. Cum femeile nu trebuie să muncească, ele pot face parte din paria doar dacă bărbatul care are tutelă asupra lor, soţ sau tată, este un astfel de marginal.
• Oamenii nu sunt egali în faţa legii. Aplicarea legilor se face în funcţie de clasa socială. Această regulă nu are sensul unei discriminări arbitrare, ci al unei discriminări care să asigure finalitatea tuturor legilor. De clasă depind, spre exemplu, sancţiunile penale aplicabile, regimul convenţiilor, forţa probantă a mărturiilor. Aceasta nu înseamnă, însă, că se permite o judecată nedreaptă atunci când sunt implicate două părţi din clase sociale diferite.
• Eutanasia este strict interzisă. Totuşi, nu se considera eutanasie a deconecta de la aparate o persoană inconştientă despre care se ştie în mod cert că nu va mai putea trăi niciodata fara respectivele aparate şi că nu va mai reveni niciodată la o stare de conştienţă.
• Avortul este interzis, în orice moment al sarcinii. Sunt interzise inclusiv aşa-numitele “pastile de a doua zi”, precum şi contraceptivele despre care se ştie în mod sigur că acţionează asupra ovulului fecundat. Singura situaţie în care se permite avortul este acela în care trebuie să se aleagă între viaţa copilului şi viaţa mamei. Alegerea îi aparţine exclusiv mamei.
• Homosexualitatea e interzisă, sub sancţiune penală.
• Se înţelege deci că o căsătorie este permisă doar între un bărbat şi o femeie. Ea se realizează după legea cultului căruia îi aparţine bărbatul. Căsătoria religioasă are şi efecte civile, fără a fi dublată de o căsătorie civilă. De fapt, o căsătorie civilă nici nu poate exista.
• Femeia nu are capacitate juridica deplina. Ea se afla sub tutela tatălui şi mai apoi a soţuli sau a unui curator, în privinţa unor anumite acte juridice sau decizii mai importante. Fac excepţie văduvele cât timp nu se recăsătoresc şi, în caz că se va organiza în Imperiu o religie tradiţională de aşa natură, preotesele din acea religie. Tutela nu înseamnă drept de viaţă şi de moarte, ci un drept de a decide pentru ea în chestiuni imporante. În problema căsătoriei trebuie să existe atât consimţământul femeii cât şi al celui de care depinde. Rolul femeilor este mai ales acela de a avea grijă de famle. Nu le este interzis să muncească, dar le voi încuraja pe cele care nu o fac.
• Căsătoriile între oameni aparţinând unor clase diferite sunt permise, dar atrag următoarele consecinţe: dacă o femeie nobilă ia în căsătorie pe cineva din altă stare, va face automat parte şi ea din starea respectivă; dacă un bărbat nobil ia în căsătorie o femeie din altă stare, o ridică la rangul său; dacă un cleric ia în căsătorie pe cineva din starea a III-a, această persoană va trece în rândul clerului; orice femeie care se căsătoreşte cu un paria decade în rândul acestora; în sfârşit, cine ia în căsătorie o femeie dintre paria o urcă în clasa lui. La moartea soţului, femeia rămâne în clasa socială a acestuia dacă nu se recăsătoreşte.
• Divorţul este permis în condiţiile reglementate de religia în care cei doi s-au căsătorit. Dacă religia nu permite, nu permit nici eu. Din punct de vedere social şi juridic, divorţul atrage o repunere în starea de dinaintea căsătoriei.
• Copiii capătă rangul social al părinţilor, dar întotdeauna acesta poate fi modificat pe parcursul vieţii.
• Pedeapsa cu moartea funcţionează, dar doar în cazul unor fapte de o gravitate extremă şi, evident, în funcţie de clasa socială. Exemplific: dacă un nobil trădează Imperiul sigur va muri; dacă o face un ţăran, probabil va fi numai închis.
• Duelul este permis între nobili. Există nişte reguli după care se desfăşoară, ducând la exonerarea de răspundere juridică a celui care răneşte sau omoară pe cineva astfel.
• Portul de armă este permis tuturor majorilor, cu excepţia celor care nu se află într-o clasă socială.
• Drogurile sunt ilegale. Fac excepţie cele folosite în scop terapeutic şi cele folosite în scop religios, în cadrul religiilor recunoscute.
• Libertatea religioasă este garantată. Totuşi, nu orice religie va fi recunoscută, ci doar cele care respectă Tradiţia. Religiile nerecunoscute sunt libere să existe, dar îşi asumă unele riscuri. Preoţii lor nu fac parte din cler, practicanţii nu pot încheia o căsătorie valabilă, etc.
• Proprietatea este sacră. Exproprierile sunt limitate la situaţii unde nu există o alternativă. Pământul poate fi confiscat ca pedeapsă, în principal nobillor care decad din clasa lor.