Recunosc … sunt de-a dreptul agasat de insistenta sacaitoare a mesajelor cvasi-subliminale ce apar la sfarsitul fiecarei sesiuni de reclame “Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii”. Cata grija, cata benevolenta paterna din partea statului, a corporatiilor si televiziunilor pentru bietul individ cazut in abominabila patima a “degustatului” cronic. Avertismentele acestea obsesive nu numai ca iti rapesc cea mai imbecilizanta dorinta de a privi tembel spre ecranul televizorului, ci mai ales te intriga originea acestei noi cruciade mediatice impotriva asa-ziselor “vicii”. La urma urmei, o asemenea campanie ar fi de la sine inteleasa intr-o societate care se doreste sanatoasa, in care se lupta pentru propasirea unui model spartan de individ, in care statul se erijeaza in cel mai apropiat invatator al cetateanului, dandu-i sfaturi referitoare la conduita sa in viata privata.
Asadar, de ce lupta mas-mediile (forma gramaticala imprumutata de la stimabilul Vasile) cu ultimele bucurii ce i-au mai ramas omului de rand in aceasta lume devastata? Dupa ce, prin forme mai mult sau mai putin de masa si mediatice, i s-a rapit sentimentul religios, identitatea etnica, dorinta de apartenenta la propria-i natiune, bucuria de a trai din roadele pamantului etc., acum paradigma modernista intervine brutal pana si in deciziile fundamental intime, precum aceea de a consuma sau nu in exces alcool.
Lasand omul de rand la o parte, in cealalta extrema a “lantului trofic” modern, se observa intelectualul. In general, paradoxal, acesta are o rata a alcoolismului la fel de crescuta, daca nu chiar mai mare decat a confratelui sau plebeu. Spre diferenta de acesta, intelectualul isi permite sa consume in cantitati mai mari, calitati mai crescute. Motivatiile acestuia de a abuza de sfintele miresme ale Zeilor se intind dincolo de instinctul elementar de a-si topi neuronii intr-o dulce uitare de sine. Astfel, daca privim in ansamblu istoria culturii occidentale, putem observa fara nici un dubiu ca aceasta a fost insotita in permanenta de prezenta fraterna a alcoolului si stupefiantelor. Ce ar fi insemnat oare un Van Gogh, un Rimbaud, un Verlaine sau un Crowley fara minunata Zana Verde, fara Absinth?
Retrospectiv, se poate afirma ca cel mai mare nascator de metafizica si arta autentica nu a fost altul decat bunul nostru confrate, alcoolul. Acesta a condus unele spirite pana la experiente mistice, pana la eliberarea de legaturile coercitive ale inchisorii carnale, a dus chiar la nasterea unei cai spirituale atat in Rasarit, cat si in Apus. Interzis consumului de catre religie, alcoolul a devenit un ingredient de baza al caii Vamachara, al caii Mainii Stangi. Cale tantrica, aceasta gasea eliberarea omului din lanturile contigentului nu in renuntarea totala la decadenta si degenerescenta lumii, ci -adaptata la conditiile unei epoci intunecate, Kali Yuga- propunea afundarea totala in viciile dezumanizante, pana la limita rezistentei umane. In acest fel, se producea un efect invers, un ascetism profund in depravare. Pe aceeasi linie spirituala, este greu de ignorat importanta Bacanalelor, ori a tuturor initierilor in Mistere, indiferent de ce sorginte ar fi fost acestea (eleusine, orfice, tracice, mithraice etc.). Alcoolul juca rolul de protagonist in frangerea paradigmei profane a neinitiatului, conducandu-l treptat in noua lume transcendenta, aflata dincolo de frontierele perceptiei senzoriale. Aici, alcoolul avea rol de initiator, de patronus ce ghida viitorul initiat prin sferele perfectiunii supreme.
Astfel, privind ambivalent, ce putem observa? In primul rand, privitor la omul de rand, se vede faptul ca alcoolul a ramas un ultim refugiu in paradigma dezolanta a modernismului in care i s-a rapit orice valoare ori reper. In al doilea rand, avand in vedere “patriciatul”, alcoolul se evidentiaza ca un element creator de cultura, de metafizica, de spiritualitate, prin faptul ca sub influenta sa, perceptia normala, rationala si apolinica este franta, este distorsionata, facand loc unui Weltanschauung dionysiac, mistic, deschis spre orice stimul provenind din extra-senzorial, fara a fi cenzurat de despotismul logicii.
Ce putem concluziona? Un paradox al malvolentei, ironic in felul sau … ni se vara pe gat, cu forta, sute, mii, zeci de mii de produse absolut toxice, corozive pentru organism, fara a ni se pune vreo interdictie ori a fi avertizati asupra potentialitatii lor nocive, insa un elementar, multi-milenar (daca imi permiteti) imbold spre excesul de etanol este satanizat mediatic … halal paternalism!
Bring the bowl! at least in this
Dwells no shadowed distant bliss;
See! I clasp the cup whose power
Yields more wisdom in an hour
Than whole years of study give,
Vainly seeking how to live.
Wine dispenses into air
Selfish thoughts, and selfish care.
Dost thou know why wine I prize?
He who drinks all ill defies:
And can awhile throw off the thrall
Of self, the God we worship-all!
(Omar Khayyam)
acu’ vreo 2-3 ani ti-as fi dat dreptate.
in prezent, insa, de fiecare data cand depasesc granita celor 2-3 pahare de vin “de bun simt” se lasa cu remuscari, regrete din categoria “ce prost is…”
asta inseamna ca mi s-a blocat accesul la metafizica prin intermediul drojditului? glumesc
iti dau dreptate ca sunt muuulte alte lucruri ce ar trebui interzise sau blamate public inainte alcoolui, dar am mari rezerve ca, consumul de spirtoase ar duce la Cunoastere [metafizica]. desigur am mari rezerverve si in ceea ce tocmai am afirmat
sunt sigur ca exista cazuri (persoane, situatii) cand consumul moderat de alcool face bine, poate chiar si cazuri cand excesul etilic face [un oarecare] bine, dar de aici si pana a ridica alcoolul in slavi pentru meritele sale e cale lunga.
de asemenea, e posibil ca spartul pietrelor de rau cu capul sa duca, in cazul unora dintre noi, la o trezire veritabila, dar asta nu inseamna ca aceasta actiune nu e de condamnat
in starea in care ne aflam noi, romanii, consumul excesiv de alcool la nivelul maselor e un lucru cat se poate de negativ. te invit sa participi la nelipsitele chermeze ale tineretului de azi, sa vezi cat de usor se ajunge la “stari mistice” si “adevaruri metafizice”
Problema cu tinerii mei colegi de generatie e ca nici macar desfranati veritabili nu stiu sa fie
La ei, betia e doar o forma usoara de alterare a gandirii mai mult sau mai putin prezente.
Nu il ridicam neaparat in slavi, ci pur si simplu mi s-a declansat un mecanism defensiv. Ca un reactionar frenetic ce sunt, trebuia sa am o reactie cel putin la fel de puternica impotriva campaniei de demonizare a alcoolului.
Limitarea consumului sau e pur si simplu o frectie la piciorul de lemn. Spirtoasele au un efect interesant asupra cunoasteri, a se vedea cazul Absinth-ului.
Ai putea chiar sa vorbesti despre consumul de droguri in antichitate, un lucru cat se poate de firesc folosit pentru a ajunge la gandirea metafizica absoluta.
Camaradul meu intru degustarea de Absinth
Intr-adevar, as putea sa vorbesc despre asta, insa intr-un post ulterior. E un topic prea elaborat, cu ramificatii in prea multe culturi si epoci pentru a fi abordat fugitiv. Iti promit, pe viitor, un astfel de articol 
Hai sa va povestesc ceva. In dulcele stil telegrafic. Am un bun prieten. Bavarez si supraponderal. Si pe deasupra mare editor. Si mizantrop prin vocatie. Acum niste ani m-am gasit pe terasa casoilui sau asezat sub buza palatului regelui Ludwig ( ala, nebunu’). Si din schnapps in vodca, din vodca in schnapps … ne-a prins noapte la priveghiul lui Wagner, toropiti de excesiva degustare a distilatului de mar ( apffelschnaps, naturlich!) . Simtind eu ca devin fluent, prea fluent in germana ( conversatia noastra purtandu-se in engleza) ma trzesc spunandu-i: “Albert, we better cut off the booze or we get drunk”. Replica a venit neintarziat: “of course we get drunk. That’s why we drink, dammit! what’s wrong with you?”.
De aici a urmat discutia. De ce bem de fapt. Sigur au urmat teze, supozitii, eseuri etc. Un amic comun, violonist pe acolo, gasea ca pileala ii linisteste emotiile. Si asa mai departe.
Catre dimineata… uitasem de la ce plecasem. Dar impatraseam toti o concluzie comuna: “Booze is good for you. If it won’t work as a muse, it will sure work as an excuse, dammit!”
Aia e.
Aoleu … am uitat sa mentionez acest efect benefic din punct de vedere lingvistic : fluenta ridicata
Aici exista doua explicatii pentru ciudatul fenomen … unu’ la mana, fie constiinta noastra e anihilata in asemenea masura incat accesam fondul supraconstient ce contine toate informatiile posibile ale omenirii, fie nimerim instinctual formele corecte ale formelor gramaticale; doi la mana, exista o mare sansa sa nu vorbim deloc fluent sau corect, dar si ceilalti sunt la fel de beti, iar intreaga conversatie pare instantaneu plina de sens si substanta pentru toti. Va las pe voi sa decideti care din variante e mai plauzibila 
(Offtopic) Mi-a luat ceva timp sa te descopar. Daca nu imi atrageai atentia nici nu ajungeam aici. Nice blog btw.
…dar e vine noastra ca nu cautam continutul, ci poze si dadatrolli
. Te-am adaugat in blogroll 
.
Multumesc pentru apreciere. Si eu ma bucur sa descopar un confrate fan intru Negura Bunget
Eu negreşit optez pentru prima variantă. Nu de alta, dar când beau sunt destul de conştient totuşi, deci pot să fac o comparaţie între cursivitatea gândirii şi a limbajului atunci când sunt băut şi când sunt treaz.
Despre cei de o generaţie cu mine, pot spune că ei beau doar pentru “a se face”, componenta spirituală lipsind cu desăvâşire.Evident, nici eu nu sunt de departe de acest lucru, eu beau doar pentru a fi mai fluent şi doar pentru că, mi se pare mie, scriu mai decent…
Încă nu am ajuns la fernet, jaggermeister şi absinth – sper să le fi scris corect. Dar abia aştept.
“exista o mare sansa sa nu vorbim deloc fluent sau corect, dar si ceilalti sunt la fel de beti, iar intreaga conversatie pare instantaneu plina de sens si substanta pentru toti.”
Bingo. A propos, Negura Bunget sucks. Nu vrei posterul cu ei pe care il am acasa?
“Pe cei ce beau se spune ca cerul-o sa-i condamne,
Cat adevar e-ntr-asta, eu n-as putea sa stiu,
Dar daca bautorii si-ndragostitii, Doamne,
Se duc in iad, desigur ca raiul e pustiu.”
Tot Omar Khayyam, mi-a placut atat de mult incat am scris-o pe peretele camerei mele
.
@Stefan: Jaegerul ca Jaegerul, dar Absinth-ul e intr-advar excelent daca il prepari cum trebuie
@Machiavellian: Mie imi plac Negura … nu cred ca trebuie sa imi argumentez afinitatea, nu? As fi incantat de poster
Am avut unul mai demult, acela pe care il primeai la digipack-ul “N crugu bradului”, dar l-am pierdut. Dau o bere pe el 
@Ioana: Si mie imi place Omar Khayyam foarte mult … mi se pare foarte interesant epicureismul acesta cvasi-mistic, dar ateist al sau, imi aduce aminte de Cioran, de cearta lui frenetica cu divinitatea. La un moment dat chiar aveam un motto personal din Rubbayat-ele lui:
“Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Imi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!”
Bine, bine, dar crezi că ai putea să împărtăşeşti secretul preparării absinth-ului? Sau trebuie să demonstrez că sunt un iniţiat?
Practic exista doua metode: cea Bohemiana si cea frantuzeasca. Eu prefer pe prima, desi se spune ca ar altera gustul Absinthe-ului. Totusi mie mi se pare ca frange din taria alcoolului si iti da sansa sa savurezi mai bine aromele ce il compun.
De ce ai nevoie? Un paharel mic, o lingurita speciala (o lingurita cu gauri, intelegi imediat de ce), un cub de zahar sau zahar brun si, bineinteles, Absinthe. Pui Absinthe in paharel, astepti cateva secunde, plasezi lingurita deasupra paharelului, pui zaharul in ea, o cufunzi in alcool, astfel incat zaharul sa fie imbibat cu Absinthe si apoi o ridici din nou deasupra paharului. Iei un chibrit si flambezi zaharul care se va topi treptat si va curge prin gaurelele linguritei in alcool … astepti pana tot zaharul s-a topit. Probabil ca si alcoolul din pahar va lua foc la un moment dat, astfel ca vei folosi o cantitate egala de apa pentru a-l stinge, respectiv dilua. Enjoy!
Dragă Insurgiam, binevoinţa îţi va fi răplătită îndoit, pe puţin.
Placerea a fost de partea mea
Hmm.. interesant articol
oricat de ofensiv poate parea acest “sfat” mediatic doritorilor de experiente metafizice, nu pot sa nu observ ca “excesiv” e cuvantul cheie..
Sau motto-ul vostru e “totul sau nimic”?
In plus, nu cred ca e nevoie de experiente de genul acesta in mod regulat(incat sa presupuna daune majore sanatatii).. conteaza calitatea, nu cantitatea sau frecventa, nu-i asa?
Totul sau nimic! Bineinteles, doar nu operam cu jumatati de masura in sferele metafizice, nu?
Absolut, aici calitatea unei experiente e termenul definitoriu, nicidecum repetabilitatea ei, desi … in acest caz fiecare experienta devine unica :d
A propos, stai tu linistit ca tinctura de pelin pe care o gasesti tu in comert nu e aceeasi cu Absinth-ul cu care se psihotropau cei din articolul tau.
Iar in privinta posterului, sa-mi amintesti de sarbatorile de Craciun, cand voi fi acasa.
Da, stiu … exact elementul-minune lipseste din Absinth-ul actual. Totusi, exista unele tari, cu reglementari mai putin stricte in privinta produselor de gen, unde poti gasi Absinth fabricat dupa reteta mai mult sau mai putin originala
Da, e bun absintul (acum pot spune in cunostiinta de cauza
) ).
Zi zau, Ioana
)
Insurgiam, domnule draga, de ce nu ai zis si ce fel de pahare sa folosesc?
Pentru ca dupa metoda dumitale am casapit doua pahare pe veci. In momentul in care am picurat apa, probabil din cauza diferentei de temperatura, paharul a cedat si a crapat. Pun pe seama neindemanarii mele acest lucru, pentru ca altfel nu ai mai fi recomandat reteta aceasta daca nu ar fi fost functionala.
Concluzia: are si absinthe-ul adevarul sau.
Imi pare tare rau ca ai patit lucrul asta. Sincer, nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva … chiar nu ma pricep la fizica. Poate ne explica Machiavellian ce s-a intamplat
Dragilor Absinth-ari,
, atunci va invit la o promotie realizata de AAAShop.ro unde la achizitia 2 sticle de absinth primiti cadou un pahar si o lingurita speciala 
Daca doriti sa cumparati absinth
Have nice day with absinth
alcoolul dezleaga in mod sigur limba si trupul..si cinsider ca nu toti suntem capabili sa ne jucam cu ideile atunci cand consumam alcool.in mod sigur insa,pentru aceia care stiu sa nu se lase subjugati (in sensul cel mai urat al acestui cuvant),alcoolul poate desfasura adevarate perspective spre a ne elibera si inalta spiritul. ..