Dedicatie pentru patetico-nostalgicii care inca mai lacrimeaza dupa himerele unei Ungarii ante-trianonice …

Dedicatie pentru patetico-nostalgicii care inca mai lacrimeaza dupa himerele unei Ungarii ante-trianonice …

Recenzia se găsește aici.
Recenzia se găsește aici.
Recenzia este aici.
Recenzia se gaseste aici.
De acum incolo, puteti sa gasiti periodice razvratiri artistice in cadrul Lanternativei. Prima mea prezentare, intitulata Der Blaue Reiter – revenirea Catharsis-ului in arta, tocmai a aparut. Trageti un ochi.
În 1884, când ardeleanul Ioan Slavici a înfiinţat revista de cultură de Tribuna cu greu s-ar fi putut prevedea prestigiul pe care aceasta o va căpăta în timp. După atâtea personaje interesante care au publicat în paginile-i, pare-se că a venit şi rândul (ne)umilului vostru răzvrătit imperial să îşi gasească scriitura în mai mult decât onorabila revistă. Pentru cei care nu pot pune mâna pe versiunea de hârtie, aici este varianta on-line a articolului.
Un discurs pe cât de succint, pe atât de elocvent în ceea ce priveşte mirobolantul multiculturalism şi atitudinea auto-flagelantă (până acum) a majorităţii faţă de nenumăratele minorităţi este cel al lui John Howard, prim-ministru de (foarte) lungă cursă al Australiei:
IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.
This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom.
We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society. Learn the language! Read the rest of this entry »
post dedicat prietenului meu lanternativist
Început de Occident, capăt de Orient, Asia Mică s-a situat în calea tuturor incendiilor pornite de vâlvătăile istoriei. De pe vatra sa nici una dintre marile religii nu a lipsit. Mai mult decât o pot face cuvintele, sper ca următoarele fotografii (realizate de phosphoreicul vostru Imperator) să fie elocvente în legătură cu trecerea mai mult sau mai puţin lină de la o modalitate de manifestare a Tradiţiei, la o alta. Ceea ce toate imaginile au în comun este suflul neîntrerupt al înţelepciunii primordiale, ale acelei Sophia ce se transformă neîncetat la nivel formal, dar rămâne în esenţă mereu aceeaşi. Read the rest of this entry »
Recenzia se gaseste aici.
Mulţi dintre contemporanii noştri trăiesc cu vaga impresie că de la maestrul Platon încoace nimeni nu a mai reuşit să surprindă adevăruri esenţiale în forma unui dialog. Nimic mai greşit. Anumite impulsuri dionysiace, dublate de o companie potrivită, într-un local şugubăţ pot scoate la iveală latenţa filozofică din fiecare participant la aceste noi symposium-uri carpato-danubiano-pontice. De multe involuntară, tendinţa de a sintetiza in cel mai laconic mod o idee năstruşnică iese mereu la iveală, indiferent de epocă sau loc. După cum voi arată în continuare, camarazii escapadelor respective pot fi chiar mai succinţi şi sarcastici decât vechii lacedemonieni, chiar şi în lipsa unor emisari persani care să îi sictirească. Toate discuţiile sunt culese personal de către ne-umilul vostru narator phosphoreic, iar la unele dintre ele acesta e chiar protagonistul … vă las pe voi să ghiciţi în care. Read the rest of this entry »
Recenzia poate fi găsită aici.
Prin efortul unor studenţi de la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, trupa de teatru „Passe-Partout Dan Puric” va pune pe scenă două spectacole în data de 14, respectiv 15 decembrie a.c., în sala Auditorium Maximum a Universităţii (str. Kogălniceanu nr. 3). Acesta se vrea a fi primul dintr-o serie de evenimente organizate de către Asociaţia Studenţilor pentru Artă Creştină (ASAC).Duminică, 14 decembrie, începând cu ora 18:00 tinerii ucenici ai lui Dan Puric vor juca „Căutându-te pe tine”, distribuţie Ana Pepine, Dana Paraschiv, Silviu Man, Paul Cimpoieru şi Ştefan Ruxanda, un spectacol de pantomimă senzaţional despre „povestea dintotdeauna a omenirii” în cuvintele actorilor. În ziua următoare, ora 19:00 va fi pusă pe scenă piesa „DOI dintre NOI”, scenariul şi regia Ana Pepine şi Paul Cimpoieru, coregrafia Lelia Marcu, o piesă complexă ce prezintă un „love story clasic şi ultramodern în acelaşi timp”, cu elemente scenice de dans variind de la balet la tango, flamengo şi fado.
Evenimentul desfăşurat de-a lungul acestor două zile este cu atât mai important cu cât spectatorii vor avea ocazia să discute liber cu toţi actorii în prima seară după spectacol (începând cu ora 19:30) şi va veni ca invitat special Ovidiu Hurduzeu, autorul cărţii “A treia forţă: România profundă”. De asemenea, o parte din studenţii care au ajutat la organizarea evenimentului vor prezenta Proiectul Arche (www.proiectul-arche.org), una din puţinele publicaţii on-line de profil din ţară.
Sursa: Napoca News
Recenzia poate fi găsită aici.
Vot? Niet!
De ce?
A fost excelent! Mai multe detalii, cat de curand, la cald … Imperialul vostru anti-blogger are urgenta nevoie de somn indelung, dupa aproape 20 ore de calatorit cu trenul catre si inapoi de la Bucuresti, dar de indata ce se trezeste, o cronica va fi nelipsita. Intreaga echipa Arche clujeana e epuizata, dar bucuroasa ca a luat parte la eveniment. Pana una-alta va las cu video-urile de la lansarea volumului … Read the rest of this entry »
O versiune mult îmbunătăţită a vechiului meu articol pe această temă poate fi găsită aici.
E o naivitate să credem că secolul XXI şi Revoluţia Digitală instaurată mai mult sau mai puţin glorios de acesta vor lăsa o singură pietricică la locul ei. Nici vechea (şi blestemata) Revoluţie Industrială nu a iertat vreun element al lumii ce a precedat-o. De ce ar face-o această nouă răzvrătire ontologică? Cavalcada digitalizării a marcat începutul unei noi epoci, unei ere dominată de o (i)realitate virtuală omniprezentă, de o abstractizare şi un defetism ideologic cronic. Dezamăgirile produse de industria unei modernităţi brutale au declanşat valul retragerilor totale în utopia digitală a unei postmodernităţi tehno-elucubrante.
Ştim bine cum modernitatea în zorii şi pre-zorii ei a anihilat străvechea breaslă a scribilor copişti, a decoratorilor de codex-uri “iluminate”, a meşteşugului aproape iniţiatic întru arta cuvântului scris, prin introducerea barbară a cărţilor industriale, ieşite din furnalele tipografiilor neînduplecate la fineţea şi delicateţea anticelor manuscrise. Acum, se pare că asistăm la o nouă revoluţie de acest gen. Descoperirea noilor tehnologii de virtualizare şi redare a scrierilor tinde să zdrobească, la rândul ei, pseudo-breasla modern-modernistă a editurilor-corporaţii. Furnalele infernale ale fabricilor de cărţi, standardizate şi înseriate ca nişte soldăţoi traşi după acelaşi tipar riscă să închidă porţile cât de curând. Blestemul şi oroarea vechilor meşteşugari într-ale cuvântului par a fi ajuns la aparentul învingător industrial. Şi el riscă acelaşi sfârşit decrepit şi desuet … Read the rest of this entry »
Ce zic cetitorii