Asteptand-o pe Emma …

Da, dom’le, am fost un porc. Ca Paunescu. Am jignit un suflet nobil si cald de domnisoara (in varsta) atata timp. Nu m-am multumit sa fac aceasta barbarie in solitudine. Luand exemplul lui nea’ Ion Iliescu, mi-am chemat ortacii blegosferici intr-ajutor pentru a calma aceasta studenta cu impulsuri post-revolutionare. Dupa ce pericolul ei a trecut, bineinteles, i-am pus sa refaca straturile de flori virtuale si i-am expediat esalonat, in ordine spre casele lor din provincia miniera a WordPress si BlogSpot.

Totusi, ea nu a renuntat la lupta. Ca un adevarat Che Guevara, in varianta feminina, ea a plecat pe alte meleaguri, cu speranta vie in dreptatea biruintei si a idealului ei de neingenuncheat. Miseleste, eu am atacat-o din nou, faultand-o emotional si punand-o pe lista persoanelor non grata. I-am frant sufletul si elanul revolutionaro-eliberator. Feminitatea ei feminist-feminizanta s-a simtit zdrobita sub bocancul dur al marlaniei mele mioritice si masculine. Asa-i dom’le, noi astia - barbatii romani - suntem niste porci.

Cum am devenit huligan

Nu, nu sunt Mihail Sebastian. Nu, nu sunt evreu si nici nu accept vreo prefata anti-phosphoreica la scriiturile mele. Cu totii stiti deja cine, ce si cum sunt. Da, eu, numai eu, atat, fara nici un comentariu ori adaugire, fara drept de recurs ori drept la replica. Lasand deoparte enumerarile acestea intr-atat de postmoderne (epitet care actioneaza pe post de vomitiv la nivelul sistemului meu digestiv-intelectual), doresc sa impartasesc o noua descoperire cu voi. Mentionez, bineinteles, ca nu fac acest lucru dintr-un mare altruism, dintr-o feroce exaltare civica ori dintr-un elan al iubirii mele (ne)tarmuite fata de aproapele meu, care sunteti - pardon, care este - voi.

Alte recomandari

Nedorind sa va plictisesc prea mult saptamana asta, dupa atatia mici si bere, cu alte mostre de peroratii specifice mie, va voi face cateva recomandari. Asadar:

• o mica scriitura in proza a maestrului inconfundabil care este, adicatelea eu … o gasiti aici
• un articol al lui Aleksandr Dugin referitor la Ernst Jünger, tradus de acelasi inconfundabil care este … il gasiti aici
• un articol la obiect si la moment, redactat de dreptacii de la NovoPress, pe tema iredentismului maghiar … il gasiti aici
• o interpretare a gandirii lui Julius Evola, realizata de Guido Stucco … o gasiti aici

Aşa grăit-a …

-O parabolă a răzvrătirii-

lui Zarathustra

Ajuns pe culmea unui munte, Răzvrătitul începu a povesti molcom întregii lumi adunate la poalele sale, ceea ce el considera ca fiind gnoza sa divină, iluminarea însăşi, transpusă în metaforă :

“La începuturi, atunci când lumea-ntreagă era Unul, iar duala luptă fratricidă a contrariilor nu îsi făcuse maliţioasa apariţie decât sporadic şi fără vreo şansă de reuşită, pe câmpul existenţei divine fiinţa un lan de grâu, auriu, perfect, ca însuşi universul. Fiecare spic îsi trăgea seva dătătoare de viaţă din Pământul-Mamă, iar energia o primea generos din ceruri de la Soarele-Tată, care îl mângâia necontenit cu razele sale luminoase.

Dreapta vs. Stanga - politici si sustinatori in blegosfera

De luni intregi ne batem capul, ne intepam reciproc, scriem pamflete si articole ironice pe seama celorlalti. Se pare ca ne-am prins degetele si tastaturile intr-o dihotomie politico-filosofica din care ne e greu sa iesim. Sa fie opozitie dintre Dreapta si Stanga ireductibila? Daca da, de ce? Daca nu, de ce? De ce? De ce?

Recomandari

Navigand prin arena internautica, am dat cu ochii peste cateva scriituri ce merita citite. Asadar, iata:

• un articol despre limitele libertatii din “paradisul” social(ist) suedez, publicat de dreptacii de la Novopress
• o savuroasa analiza cvasi-umoristica in ton tragic despre politichia romaneasca a prietenului Radu Iliescu
• o schita de articol despre mirobolantele idei, a la Big Brother, contra-terorism propuse de Marea Britanie, realizata de Bogdan Stanciu

Ceva mai penibil decat manelele?

Nici eu nu credeam, dar iata:

Lautarii imperiali (III)

Aflat intr-o stare belicos-eroica, maretul Imperator a decis sa isi trimita razboinicii neinfricati in cautare de glorie si prada in tinuturile indepartate. Insotindu-i pe temerari, skalzii varegi de la Amon Amarth ingana un imn de batalie …

Wicca - un fiasco postmodern

Dedicat lui Reptilianus, colaborator al degeabatologiei.

Odata cu terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, emisfera vestica si Europa indeosebi a fost cuprinsa de frenezia iconoclasta a progresului, a frangerii oricarei valori ce i-ar putea aduce aminte de trecut, acel trecut de care a inceput sa se simta rusinata sub impulsul noii axiologii oficiale. Febra innoirii radicale, aducand aminte de iacobinismul Revolutiei Franceze, nu s-a facut resimtita doar in politica, programe sociale ori medii academice, ci ea a atins fiecare punct esential al vietii individului si comunitatii, de la economie, la educatie, comert, etica si pana la religie. Nimic nu a ramas nemiscat, nealterat pe soclurile unde odinioara tronau mandre idealurile din care a fost faurit spiritul european.

Despre farmecele vietii de majoritar

Locuind in Ardeal iti este extrem de usor sa constati o evidenta covarsitoare: exista feluri si feluri de maghiari. A-i reduce la un simplu stereotip ar fi nu doar stupid, ci si amuzant. In spiritul iubirii edenice dintre popoarele noastre etern prietene, putem recunoaste ca exista maghiari simpatici care isi vad de treaba lor, isi platesc impozitele, merg la scoala, merg la vot, poate invata chiar si limba romana, care o data pe an ies si ei pe strada cu torte si steaguri si marsaluiesc intru gloria perpetua a neamului panonic, dar care -in esenta- se marginesc la atat.

Bineinteles, mai exista si maghiari care iti indeasa cativa pumni in gura daca te pune dracu si umbli la vedere cu ceva ce ar putea sa le dea impresia ca iti iubesti tara, exista si maghiari care se apuca si striga plini de fericire ca Ardealul e maghiar si ca romanii sunt niste suboameni destinati sa le fie slugi, maghiari care -in marinimia lor- iti arunca scarbiti si un cuvant romanesc daca au constatat ca nu cunosti dulcele lor grai. Iar acest tip de conlcuitori minoritari nu este intr-atat de rar pe cat va puteti imagina.

Conu’ Phosphoros fata cu blegosfera

Sa va spun cum sta treaba in mica mea taraba internautica. Pai da, nu e democratie. E Imperiu. Asta inseamna ca fiecare da ceva. Si eu si voi. Mai precis, eu va dau o comanda si voi va dati peste cap sa o duceti la indeplinire, avand in vedere ca cea mai mare bucurie nu poate fi alta decat obedienta totala fata de Gloriosul Lider, care este eu. Totusi, sa revenim la subiect, lasand deoparte peroratiile mele grandomano-megalomane si incorecte politic (vai mie!).

Galceava Occidentului cu lumea

Avertisment! Articol nerecomandat socialistilor, neoconilor, onanistilor euro-atlantici sau oricaror altor persoane care  considera ab initio ca metapolitichiile dreptace sunt eminamente “rele” (?!).

Desi fundamentul de la care acest articol ar fi trebuit sa se revendice era interactionarea buclucasa dintre Occident si restul lumii, in termeni de realpolitik, treptat el a alunecat intr-o cvasi-analiza paradigmatica. Asadar, demersul de fata se doreste a fi -mai mult sau mai putin- o reiterare a problematicii postulate de stiintele sociale postmoderne, o intrebare care adanceste cu atat mai mult criza epistemica a Occidentului, iar nu o solutie pentru o ghicitoare fara raspuns.

Muzicalicesti

Pentru prietenii pletosi si nepletosi, iata un blog blogulet blogusor si anti-blog pe teme muzicale. Haraieli metalice, urlete vajnice si betii de cuvinte. Il gasiti aici.

Voiaj à la studentie…

Asadar, dupa o incursiune profunda in inima tarii, in numele unui nobil ideal, mai precis cel al studiului si al dezvoltarii academice, laolalta cu dragi si distinsi colegi din intreaga tara, am aflat o suita de chestii care nu mi-ar fi trecut nicicum prin bibilica in mod a priori. Astfel, empiric vorbind, simt impetuoasa nevoie de a va impartasi cateva din paradoxurile excursiilor studentesti, paradoxuri descoperite fie de catre sub/sus/langa-semnatul in mod direct si participativ, fie in mod indirect prin observarea specimenelor tovarase in incursiunea academica. Luati si va minunati:

Alte scriituri

Daca va intrebati cu ce si-a pierdut timpul maretul Imperator al anti-blogului, trageti un ochi si vedeti:

• note de lectura la “Sarva-Darsana-Siddhanta-Sangraha” (Compendiul filozofiilor indiene) de Shankaracharya
• o poezioara in regim propriu

Cat de curand, o scriere noua si extinsa.

Functia soteriologica a Fiului (I)

Contrar asteptarilor, obiectul demersului de fata nu il constituie materializarea iudaica a Fiului, respectiv Iisus, ci intruparea sa elenica, Herakles nebiruitul. Fiu al divinului Zeus, al stapanului lumii vazute si nevazute, al Cosmocratorului olympian, Herakles face parte dintr-o categorie esentiala in contextul spiritualitatii indo-europene: el reprezita arhetipul Eroului. Aceasta tagma simbolizeaza omul care, animat de “focul” interior, “foc” devorator si mistuitor, reuseste sa atinga propria-i deificare, o ascensiune catre Olymp. S-ar putea sugera faptul ca Eroul, spre diferenta de Titan, este cel care conduce hybrisul, fara a se lasa dominat de acesta, un Titan care nu esueaza in lupta initiatica cu zeii oympieni. Mai mult decat atat, Eroul este o torta vie, un far ce straluceste in lumea fenomenala, raspandind lumina fara de sfarsit, fara de inceput.

Melfioara, Melfioara, ia un par de ne omoara

Dupa lupte seculare corp la corp cu o specie ciudata de spirituali nomado-ambulanti, peste care am dat prin intermediul lui Mangaloy si Proclet, noi, Ioana si Phosphoros ne-am decis sa inauguram o noua cutuma: alianta ‘telectuala impotriva dusmanilor de clasa spirit. Asa am purces noi, inca de acum doua zile cand ne-a lovit inspiratia simultan, la scrierea acestui articol printre sughituri si rasete necontenite, survenite in urma sondarii si cercetarii “surselor” lui tanti MelfioaRA. Ne-am scremut si am scris acest curat mestesug diavolesc, iar pentru a sublinia caracteru-i bilateral si bicefal, scriitura-ne va aparea simultan si sincron atat aici, cat si la Ioana. Recunoastem ca aceasta masura are si rol de securitate in cazul in care vreun spirit astral invrajbit si intaratat de Melfioara incearca sa hackuiasca blogurile.

Boicotati Kosovo!

Stimati concetateni si confrati,

Am decis ca singura cale de a anihila acest stat cu caracter de fata Morgana, tarisoara unui trib albanez, este boicotarea economiei fascinante si grandioase a regiunii Kosovo. Asadar, oameni de bine din toate colturile lumii, va somez sa nu mai achizitionati urmatoarele produse-cheie ale comertului albanezo-kosovar, produse remarcate prin calitatea si diversitatea lor, produse care au ridicat Albania si, cu siguranta, vor ridica si Kosovo la rangul de putere europeana intru economia mafiota :

• droguri (mai bine nu va atingeti de ele; deasemenea e un bun prilej pentru dezintoxicare)
• arme (rusii va dau si discount pentru ele)
• prostituate (Olanda se lauda cu un stoc considerabil mai bun si,pe deasupra, de toate sexele)
• servicii ale vanatorilor de capete (ohohoho … cica sunt destui in Belarus)
• recuperatori (se pare ca au chinezii grija foarte bine de astfel de probleme)
• proxeneti (ii puteti gasi si in ograda noastra mioritica)
• camatari (eretz Israel e producator de clasa mondiala la aceasta categorie)

“Cat timp vor exista sarbi, Kosovo va fi sarbesc”

De mult timp Balcanii au jucat precum le-a fost cantat la trompetele strainilor. Acum, Balcanii danseaza cu atat mai abitir. Yugoslavia, cu toata mantaua ei rosie, a fost un stat puternic, un stat ce a impus respect. Bun, am inteles moftul si nevoia de autodeterminare a unor natiuni in cadrul ei. Zis si facut. Fiecare si-a tras o tarisoara ceva mai mare decat Republica de la Ploiesti si doar olecuta mai puternica decat Imperiul Utopic al prietenului nostru Vasile I Retrogradul. Nici macar acest fapt nu a fost suficient pentru strainii care au dus Balcanii la ruina, fie ei otomani, habsburgi, americani sau unionisti. Acum, dupa ce Yugoslavia a fost dezmembrata precum un puzzle fara noima, in mici ducate de carton, a venit si randul acestora sa fie rupte in triburi si tribulete.

Irving Kristol, neoconul lu’ Trotsky

Seria politichiei pe tema neoconservatorilor islamofobi, eurodispretuitori si globalisto-atlantofilo-frustrato-belicosi continua. Ce avem pe ordinea de zi? Nimic mai mult sau mai putin decat o scurta perspectiva in teritoriul “inaimic”, mai precis o analiza a doctrinarilor neocon. Si da, dragii mei, oricat de surprinzator ar fi, domnii acestia capitalisto-liberalo-frenetici au o dogma, au dogmatici si preoti propovaduitori ai crezului schimbator de geopolitica.

Un dosar aparte poate fi observat in cazul celui care a ajuns sa fie numit “the godfather of neoconservatism”, Irving Kristol. Teoretician politic cu un traseu extrem de curios, Kristol a evoluat din anii ’40 cand se declara un vajnic marxist de filierea trotskyista la o specie ciudata de hibrid avorton al liberalismului economic combinat cu un fel de pseudo-conservatorism si unele politici socialiste, id est neoconservatorismul. Membru cu cadre vechi in marxismul utopic al lui Trotsky, Kristol a fost un demn membru al celei de-a Patra Internationale, la care si-a declarat cu mandrie apartenenta (si asta se intampla chiar si in 1983, retroactiv). Chestiunea aceasta ne face sa ne intrebam daca “anti-comunismul” neoconilor aderenti la doctrina lui Kristol era cu adevarat anti-comunist sau doar anti-sovietic? In sine, poate ca tov. Kristol, brav luptator pentru cauza rosie, in tinerete, nu a facut altceva sub mantaua neocon, decat sa reitereze opozitia trotskyista fata de sovietele post-leniniste … cine mai stie? Intortocheate sunt caile neoconservatorismului.

Fiul risipitor al Drojdiei …

Ca un veritabil fiu risipitor si ratacitor prin universul pixelat al scriiturii virtuale, ma re-intorc, in cele din urma, la matca-mi literara. De azi inainte, razvratirile-mi artistice (doar cele artistice) imi vor fi gazduite aici.

 

 

Capitalism vs. Socialism?

Capitalismul corporatiilor si Socialismul etatist nu sunt altceva decat doua fatete ale aceleiasi erori/orori: materialismul. Atat.

RoBlegFest? Nu!

As dori sa le cer cititorilor care ma respecta sau, cel putin, apreciaza scriiturile-mi revoltate sa nu imi acorde nici un vot in cadrul balciului blegosferic, intitulat RoBlogFest. Ii multumesc lui Schwarzmann Skinski (pe care il respect si il stimez enorm) pentru nominalizare, convins ca a facut-o cu benevolenta, insa sunt obligat sa ma dezic de aparitia anti-blogului in cadrul unei astfel de manifestari.

Eroare impardonabila

Intr-un documentar National Geographic, renumitul “egiptolog” Dr. Zahi Hawass, referindu-se la Akhenaton, remarca persiflant: “The Pharaos were humans, just like us”, incercand sa demonstreze disponibilitatea lui Akhenaton, Fiul Soarelui, de a fi supus tendintelor de actiune umane, ca orice alt muritor. Ma mir ca Hawass mai are curajul de a scoate obrazul in lume si a se declara “egiptolog” dupa o asemenea supozitie, imputabila pana si unui om nespecializat in domeniul respectiv.

Note de lectura: Mircea Eliade, “Asian Alchemy”

 

 

Textul se gaseste aici.