Despre necesitatea filosofiei dreptului

Articolul poate fi citit aici.

Dilema alterităţii – locul Celuilalt în societatea multiculturală

Articolul poate fi citit aici.

Remus Cernea – neglijabilul marginal

Prin blogosfera romaneasca s-a starnit o mare valva cu ocazia alegerilor prezidentiale. Lucru de inteles caci suntem un popor uber-politic, un popor in care orice maturator de strada sau muncitor necalificat isi ofera opinia “avizata” asupra programelor de guvernamant. Nimic neobisnuit pana aici. Situatiile bizare apar atunci cand nenumaratii pseudo-intelectuali ce incanta (sau nu) cu prezenta lor aulele universitare incep sa sustina fervent un candidat. Ab initio ne permitem sa fim sceptici fara a fi auzit macar de individul respectiv. Ceva e mai putred decat de obicei pe scena politica in momentul cand studentii cu veleitati mediocre de rebeli isi manifesta aderenta (din convingere) la idealurile mult-prea-nobile formulate de un candidat.

Irelevanta dreptei romanesti

Prima parte a articolului se poate citi aici.

Amélie Nothomb și literatura plictisului

Recunosc faptul că, în domeniul literar, nu am avut absolut niciodată vreo fascinație sau predilecție către zona feminină a acestui spectru. Moralitatea ieftină a unei George Sand, inepția surorilor Bronte, kitschurile pseudo-gotice realizate de Mary Shelley, sentimentalismele ieftine ale Gabrielei Mistral (al cărei singur merit poate fi regăsit în  admirația ei pentru D’Annunzio), exasperantele fleacuri ale Hortensiei Papadat-Bengescu sau tortura epică a Gabrielei Adameșteanu mi-au repugnat mereu, determinând deseori un misoginism livresc marginal să iasă mereu la suprafață, cu un orgoliu demn de Julius Evola.

După ce de nenumărate ori am promis că nu voi pune cu ușurință din nou mâna pe un volum scris de o autoare – fie ea cât de celebră sau apreciată -, cărțuliile lui Nothomb au fost o lectură pur impulsivă. Probabil că asemănarea forțată ce a fost trasată între ea și Michel Houellebecq de niște critici prea puțin critici și exaltați de orice mâzgălitură provenită din altă zonă decât cea „patriarhal-fascisto-opresivă” a fost unul dintre motivele pentru care am încercat să o citesc.

Yukio Mishima, samuraiul estet

Marea problemă a recepției lui Yukio Mishima în lumea „intelectuală” contemporană se răsfrânge în unilateralitatea cu care scriitorul este privit. Deseori se insistă doar asupra laturii sale literare, asupra genialelor sale romane și piese de teatru care au lăsat cultura japoneză uimită până în clipa de față, uitându-se mereu că pentru Mishima scrisul era doar un pretext, doar un vehicul facil în transmiterea unor idei politice tradiționale.

Estetismul său pronunțat, măcinarea calmă a personajelor aflate în căutarea perfecțiunii, virtuții glorioase și Absolutului nu reflectă decât reiterarea în modernitate a vechiului cod al samurailor, cod după care Mishima a înțeles să își trăiască viața și să își pună la punct până și moartea ritualică.

Un „naționalist” în răspăr față de călduța și molcoma mișcare patriotică mainstream a vremurilor sale, Mishima a înființat Tatenokai (sau Societatea Scutului), dedicată unui mod de viață axat pe valorile clasice ale onoarei, virtuții și divinizării unui împărat care renunțase mult prea ușor la atributele sale sacre. Atrăgând în rândurile acestei grupări în special studenți și tineri intelectuali ce împărtășeau aceste  precepte, Mishima a început un puternic antrenament cvasi-militar, aducând aminte de defuncta castă războinică a samurailor care a excelat mereu mai mult prin al său „spirit marțial” decât prin brutalitatea diformă a soldatului modern.

Eșecul Iluminismului juridic

Eseul se găsește aici.

Trianon

Dedicatie pentru patetico-nostalgicii care inca mai lacrimeaza dupa himerele unei Ungarii ante-trianonice …

 

Dimensiunea stilistică a Spiritului

Recenzia se găsește aici.

Metamorfoza Legiunii

Recenzia se găsește aici.

“Dreapta” italiană – între anarhie şi oportunism

Articolul se afla aici.

Metapolitică în luna lui Marte

Având în vedere ca luna martie a acestui an a fost una dintre cele mai propice din punct de vedere calitativ pentru articolele apărute în cadrul Proiectului Arche, vă propun o scurtă trecere în revistă a scrierilor apărute.

• Europa între consumerism şi Jihad
• Tentaţia politicului – prin Carl Schmitt către postmodernitate
• Sacerdotalis Caelibatus, enciclica Papei Paul VI despre celibatul sacru
• Cum funcţionează anarho-tirania
• De ce tinerii români aderă la ideile comuniste
• Realitatea globalizării şi globalizarea realităţii. În căutarea logicii sociale.
• Sexul şi puterea, fetişuri postmoderne

Tentaţia politicului – prin Carl Schmitt către postmodernitate

Eseu publicat în cadrul Proiectului Arche.

Recomandat celor interesaţi de noile valenţe ale metapoliticii de dreapta în postmodernitate

Lectia de contra-constitutionalism antic

Recenzia este aici.

Recenzie: Il piacere de Gabriele d’Annunzio

Recenzia se gaseste aici.

Lecţia de constituţionalism antic

Recenzia este aici.

Lăutarii imperiali (VII) – În căutarea măreţiei pierdute

Privind spre câmpul de bătălie, ştiau că aceasta e ultima lor luptă. Ridicat pentru cea din urmă dată, stindardul Apusului flutura ameninţător în viforul năpraznic ce se pornise, deasupra războinicilor pregătiţi pentru Eschaton. După ce îşi părăsiră compatrioţii ce refuzau să ţină arma în mână, realizaseră că destinul lor va coincide cu cel al locurilor pentru care luptă. Ştiau că nu vor găsi victorii goale aici. Ştiau că doar moartea demnă îi aşteaptă în această încleştare. Şi totuşi, ochii lor plini de mândrie se aţinteau în depărtare, către cer, către Infinit, cu mult dincolo de duşmanul covârşitor ce ocupa întreaga câmpie. Goarna sună funebru de trei ori, iar puţinii luptători de la Soare-Apune începură să alerge înainte, mereu înainte, către Eternitate …

Der Blaue Reiter pe Lanternativa

De acum incolo, puteti sa gasiti periodice razvratiri artistice in cadrul Lanternativei. Prima mea prezentare, intitulata Der Blaue Reiter – revenirea Catharsis-ului in arta, tocmai a aparut. Trageti un ochi.

Slavici şi răzvrătitul imperial

În 1884, când ardeleanul Ioan Slavici a înfiinţat revista de cultură de Tribuna cu greu s-ar fi putut prevedea prestigiul pe care aceasta o va căpăta în timp.  După atâtea personaje interesante care au publicat în paginile-i, pare-se că a venit şi rândul (ne)umilului vostru răzvrătit imperial să îşi gasească scriitura în mai mult decât onorabila revistă. Pentru cei care nu pot pune mâna pe versiunea de hârtie, aici este varianta on-line a articolului.

Australia si imigrantii

Un discurs pe cât de succint, pe atât de elocvent în ceea ce priveşte mirobolantul multiculturalism şi atitudinea auto-flagelantă (până acum) a majorităţii faţă de nenumăratele minorităţi este cel al lui John Howard, prim-ministru de (foarte) lungă cursă al Australiei:

IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.

This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom.

We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society.  Learn the language!

Asia Minor – între vechii Zei, Hristos şi Allah

post dedicat prietenului meu lanternativist

Început de Occident, capăt de Orient, Asia Mică s-a situat în calea tuturor incendiilor pornite de vâlvătăile istoriei. De pe vatra sa nici una dintre marile religii nu a lipsit. Mai mult decât o pot face cuvintele, sper ca următoarele fotografii (realizate de phosphoreicul vostru Imperator) să fie elocvente în legătură cu trecerea mai mult sau mai puţin lină de la o modalitate de manifestare a Tradiţiei, la o alta. Ceea ce toate imaginile au în comun este suflul neîntrerupt al înţelepciunii primordiale, ale acelei Sophia ce se transformă neîncetat la nivel formal, dar rămâne în esenţă mereu aceeaşi.

Cavalerul tristei figuri juridice

Recenzia se gaseste aici.

Limitele libertatii de exprimare in “paradisul” social suedez

Articol realizat pentru Proiectul Arche

Este de la sine înţeles că într-o ţară dominată la toate nivelurile de fantasma ideologiei stângiste, precum Suedia, statul va avea un cuvânt greu de spus în orice regiune a vieţii politice şi civile. Numită de către o parte a Occidentului drept un “paradis” social(ist), Suedia social-democrată s-a remarcat în ultima jumătate a secolului XX îndeosebi printr-un puternic program pro-imigraţionist, fapt ce a transformat naţiunea vechilor varegi într-un mod profund.

Dacă odinioară această ţară putea să îşi aroge calitatea de a avea una dintre cele mai omogene comunităţi etnice din întreaga Europă, în prezent, numerele deloc neglijabile ale imigranţilor au ajuns să impună politici discriminatoare faţă de populaţia nativă, majoritară. Astfel, având în vedere că în jur de 12% din cetăţenii suedezi actuali sunt de origine străină, iar 16,37% din totalul populaţiei poate afirma că are cel puţin un părinte imigrant, se poate trage cu uşurinţă concluzia că noua structură social-etnică a statului suedez implică per se noi modalităţi de guvernare şi noi forme de manifestare a puterii publice în raport cu cetăţenii.

Top 5 dialoguri socratice în 2008

Mulţi dintre contemporanii noştri trăiesc cu vaga impresie că de la maestrul Platon încoace nimeni nu a mai reuşit să surprindă adevăruri esenţiale în forma unui dialog. Nimic mai greşit. Anumite impulsuri dionysiace, dublate de o companie potrivită, într-un local şugubăţ pot scoate la iveală latenţa filozofică din fiecare participant la aceste noi symposium-uri carpato-danubiano-pontice. De multe involuntară, tendinţa de a sintetiza in cel mai laconic mod o idee năstruşnică iese mereu la iveală, indiferent de epocă sau loc. După cum voi arată în continuare, camarazii escapadelor respective pot fi chiar mai succinţi şi sarcastici decât vechii lacedemonieni, chiar şi în lipsa unor emisari persani care să îi sictirească. Toate discuţiile sunt culese personal de către ne-umilul vostru narator phosphoreic, iar la unele dintre ele acesta e chiar protagonistul … vă las pe voi să ghiciţi în care.

Către Unitate

Recenzia poate fi găsită aici.